Decizia CCR nr. 435/2025Punctul 16

16. Concluziile anterior menționate sunt susținute și de literatura de specialitate, potrivit căreia, în anumite situații, în ceea ce privește subiecții infracțiunii de înșelăciune, se poate distinge un subiect pasiv principal și altul secundar (G. Antoniu, T. Toader, Explicațiile noului Cod penal, vol. III, Editura Universul Juridic, pag. 535). De pildă, dacă proprietarul anumitor bunuri mobile le încredințează unei alte persoane să le păstreze, în baza unui contract de depozit, iar făptuitorul îl induce în eroare pe depozitar spunând că a cumpărat acele bunuri de la proprietar și îl determină să i le predea, va exista un subiect pasiv principal în persoana proprietarului, al cărui patrimoniu sa diminuat prin însușirea acelor bunuri de către făptuitor, și un subiect pasiv secundar, victima secundară a amăgirii, în persoana depozitarului. În aceste condiții, Curtea constată că, atunci când o persoană a dispus în mod licit de un bun aparținând altuia, dar a fost în această împrejurare victima unei induceri în eroare, ea va fi subiect pasiv subsidiar al înșelăciunii, iar subiect pasiv primar este persoana al cărei patrimoniu a fost lezat prin actul efectuat de victima amăgirii, deoarece, astfel cum instanța de control constituțional a reținut anterior, infracțiunea de înșelăciune este îndreptată contra patrimoniului, iar nu împotriva persoanei. ...