Decizia CCR nr. 435/2025Punctul 6

6. Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că practica judiciară a arătat că este posibilă comiterea infracțiunii de înșelăciune, iar cel păgubit să fie altă persoană decât subiectul pasiv al infracțiunii de înșelăciune, cum este situația înstrăinării unui imobil de către o altă persoană decât proprietarul, caz în care, deși cumpărătorul este cel înșelat, paguba se produce și în patrimoniul proprietarului real al imobilului, care nu este parte în contractul respectiv. Referitor la presupusa lipsă de predictibilitate a aplicării normei legale, deficiență generată, în opinia inculpatului, de sintagma „și dacă s-a produs o pagubă“, fără a se indica în textul de lege criticat în patrimoniul cărei persoane trebuie să se producă paguba și dacă aceasta trebuie să fie proprietar al bunului ce face obiectul material al infracțiunii, instanța apreciază că norma penală criticată este clară, fiind atributul organelor judiciare să aplice în concret acest text de lege. Totodată, observă că legiuitorul nu poate reglementa orice situație practică ce ar putea să apară în viața socială, fiind însă reglementate instituții în Codul penal și Codul de procedură penală care permit analiza și, după caz, sancționarea sau nu a faptei săvârșite, prin prisma gravității sale, aspect valabil în cazul oricărei infracțiuni, nu numai a celei prevăzute de art. 244 alin. (1) din Codul penal. În plus, consideră că autorul solicită reformularea normei de incriminare, iar nu examinarea de către instanța de control constituțional a dispozițiilor art. 244 alin. (1) din Codul penal în raport cu textele din Constituție pretins invocate. ...