Decizia CCR nr. 427/2025Punctul 24

24. Totodată, Curtea a mai reținut că atribuția executorului judecătoresc ca, imediat ce primește o cerere de executare silită, să dispună, prin încheiere, asupra înregistrării cererii în registrul general de dosare [prevăzut de art. 84 alin. (1) pct. 1 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001], precum și asupra deschiderii dosarului de executare ori a refuzului deschiderii dosarului de executare nu are semnificația exercitării unor atribuții de jurisdictio sau imperium, atribute care aparțin exclusiv instanței judecătorești. Astfel, în cadrul acestei faze a deschiderii procedurii de executare, executorul judecătoresc este chemat să verifice dacă cererea de executare silită îndeplinește condițiile de formă, în sensul art. 664 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dacă are atașat titlul executoriu, în original sau în copie legalizată, precum și, dacă este cazul, alte înscrisuri cerute de lege, respectiv dacă există dovada achitării taxelor de timbru. Prin urmare, executorului judecătoresc îi este atribuită o simplă acțiune de dispoziție, prin înregistrarea cererii și emiterea unei încheieri în privința deschiderii procedurii de executare, situație diferită de cea reglementată prin vechea formă a art. 666 din Codul de procedură civilă, introdusă prin Legea nr. 138/2014, care atribuia executorului judecătoresc atribuții jurisdicționale, prin încuviințarea executării silite. ...