Decizia CCR nr. 413/2025Punctul 82

82. Referitor la criticile de neconstituționalitate formulate cu privire la dispozițiile art. III alin. (3) din legea criticată, Curtea reține că mandatul este un contract civil numit, acesta fiind reglementat la art. 2.009-2.042 din Codul civil, care este legea generală în materia contractelor. Astfel, potrivit art. 2.009 alin. (1) din Codul civil, mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant. Conform art. 2.010 alin. (1) din Codul civil, mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, prezumându-se a fi cu titlu gratuit mandatul dintre două persoane fizice, iar cu titlu oneros mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale. De asemenea, conform art. 2.011 coroborat cu art. 2.012 alin. (1) din același cod, mandatul este cu sau fără reprezentare, dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul reprezentându-l pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit; în acest ultim sens, dispozițiile alin. (2) al art. 2.012 anterior menționat prevăd că împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numește procură, norma civilă analizată precizând, așadar, că, în vederea transmiterii puterii de a reprezenta, este necesară existența unei procuri date în acest scop. Totodată, potrivit art. 2.013 alin. (1) din Codul civil, contractul de mandat cu reprezentare poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală, iar art. 2.015 din Codul civil prevede că, dacă părțile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat cu reprezentare încetează în 3 ani de la încheierea lui. ...