Decizia CCR nr. 413/2025Punctul 100

100. În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile art. III alin. (3) din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu prevăd sfera noțiunii de „daune-interese“, Curtea reține că nici aceasta nu poate fi reținută. În acest sens Curtea constată că, într-adevăr, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 nu definesc, în mod expres, sintagma „daune-interese“, în sensul domeniului social pe care îl reglementează, respectiv cel al organizării și funcționării unităților economice de stat. Pentru acest motiv, ele vor fi completate cu prevederile Codului civil, care constituie legea generală în materia analizată și care prevăd, la art. 1.530, dreptul creditorului la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației, dispozițiile articolelor subsecvente din cuprinsul Codului civil reglementând regulile potrivit cărora poate fi calculat acest prejudiciu. ...