Decizia CCR nr. 412/2025Punctul 5

5. Din perspectiva celor trei modalități de legiferare, procedura angajării răspunderii Guvernului este una excepțională, destinată unor situații de urgență și unor politici generale. În jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 357 din 22 iulie 2025, Curtea a stabilit că angajarea răspunderii Guvernului pe un proiect de lege trebuie să fie realizată ținânduse seama de îndeplinirea cel puțin a următoarelor exigențe: existența unei urgențe în adoptarea măsurilor preconizate; necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate; aplicarea imediată a legii în cauză. Astfel, deși urgența reglementării nu trebuie să îmbrace neapărat forma unei situații extraordinare, a cărei reglementare ar putea fi, cu respectarea tuturor condițiilor aplicabile, asigurată prin intermediul unei ordonanțe de urgență a Guvernului, Curtea a statuat constant în jurisprudența sa că aceasta trebuie să se subsumeze unei situații care, fără a fi extraordinară, implică o rezolvare ce nu poate fi amânată (Decizia nr. 357 din 22 iulie 2025, paragraful 129). O asemenea abordare se impune pentru că angajarea răspunderii Guvernului presupune ocolirea dezbaterii parlamentare, cu alte cuvinte, limitarea rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării. De altfel, legiuitorul constituant, reglementând procedura prevăzută de art. 114 din Constituție, a acceptat o asemenea limitare, fără, însă, a o echivala cu o procedură de legiferare obișnuită. Prin urmare, o asemenea procedură poate fi folosită în mod temperat și moderat și doar în condițiile unei nevoi stringente de reglementare, fără ca aceasta să presupună și o situație extraordinară (Decizia nr. 28 din 29 ianuarie 2020, paragraful 72). ...