Decizia CCR nr. 412/2025Punctul 83

83. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 117 alin. (3) din Constituție, susține că legea criticată nu afectează substanța autonomiei autorităților administrative autonome, ci o completează prin criterii de eficiență și transparență, în limitele constituționale. Autonomia nu este un concept absolut, ci supus controlului parlamentar, în scopul de a asigura îndeplinirea interesului public. Astfel, autonomia de organizare și funcționare nu exclude armonizarea cu politicile de austeritate ale statului și nu poate fi exercitată în mod discreționar, abuziv, ci în cadrul constituțional stabilit de Constituție. Legile de înființare a autorităților administrative autonome recunosc autonomia decizională, funcțională și organizatorică, corelându-se însă cu reglementările legale ulterioare, cu precădere cu prevederile Legii nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, cu modificările și completările ulterioare, care vizează măsurile privind disciplina economico-financiară a autorităților/agențiilor/instituțiilor publice autonome, finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea Parlamentului. Legea dedusă controlului de constituționalitate se înscrie în acest cadru, fiind o continuare logică a reformelor inițiate prin Legea nr. 296/2023, aceasta din urmă reglementând taxa specială datorată anual de autoritățile administrativ autonome și care se calculează prin raportare la excedentul bugetar, fără a putea fi însă mai mică de 33% din veniturile autorității. Taxa instituită de lege se constituie venit la bugetul de stat. Prin urmare, capacitatea acestor autorități de a îndeplini aceste reforme stabilite prin Legea nr. 296/2023 (taxa specială) depinde direct de eficiența lor operațională, ceea ce justifică intervenția legislativă. ...