Decizia ÎCCJ nr. 3/2020 (RIL)Punctul IX.1

IX.1. Asupra admisibilității recursului în interesul legii 14. Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, „Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.“ ... 15. Art. 515 din Codul de procedură civilă prevede că „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.“ ... 16. Verificând regularitatea învestirii, prin prisma dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că este îndeplinită condiția legală privind titularul sesizării, textul enumerând, în categoria subiecților de drept care pot promova recursul în interesul legii, și colegiile de conducere ale curților de apel. ... 17. Cu privire la condiția privind existența unei probleme de drept soluționate în mod diferit de instanțele judecătorești, prin hotărâri judecătorești definitive (dacă litigiul s-a judecat potrivit Codului de procedură civilă) sau prin hotărâri judecătorești irevocabile (dacă judecata s-a desfășurat în baza dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865), ce trebuie anexate la cererea formulată de autorul sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii constată următoarele: ... 18. În primul rând, se evidențiază caracterul extrem de general al întrebării, care se referă la modalitatea de încadrare în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă a tuturor situațiilor în care, prin recurs, se critică cuantumul și modul de acordare a cheltuielilor de judecată. ... 19. Or, aceste situații sunt extrem de variate, încadrarea motivelor invocate în unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă putând să difere în funcție de circumstanțele speței. ... 20. De altfel, se observă că și jurisprudența atașată cererii de sesizare se referă la situații variate, neputându-se susține că instanțele de judecată au avut a se pronunța cu privire la aceeași problemă de drept pe care au soluționat-o în mod diferit. ... 21. Astfel, există hotărâri în care instanțele s-au pronunțat: – cu privire la posibilitatea reducerii cheltuielilor aferente onorariului de expert (Decizia nr. 3.190/CA din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal); ... – cu privire la modul de repartizare a cheltuielilor de judecată în cazul admiterii în parte a acțiunii (Decizia nr. 325/A din 3 octombrie 2018 a Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă - decizia este, de altfel, pronunțată în apel, neridicânduse, în niciun mod, problema încadrării criticilor apelantei în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă); ... – cu privire la culpa procesuală în caz de renunțare la judecată (Decizia nr. 22/R din 12 februarie 2019 a Tribunalului Cluj - Secția civilă) sau în cazul rămânerii fără obiect a acțiunii (Decizia nr. 287 din 18 martie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2.343 din 25 mai 2017 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6.630 din 26 noiembrie 2018 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal); ... – cu privire la situația nemotivării, de către instanța de fond, a soluției privind cheltuielile de judecată (Decizia nr. 36 din 11 februarie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2.343 din 25 mai 2017 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal); ... – cu privire la problema acordării cheltuielilor de judecată doar părții care a câștigat în mod irevocabil procesul (Decizia nr. 382 din 28 ianuarie 2019 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal); ... – cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată în situația nesusținerii acestei cereri prin concluziile orale (Decizia nr. 1.232 din 11 martie 2019 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal); ... – cu privire la necesitatea depunerii contractului de asistență juridică pentru acordarea cheltuielilor (Decizia nr. 1.232 din 11 martie 2019 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29 din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Galați - Secția a II-a civilă); ... – cu privire la obligația părții care solicită reducerea cheltuielilor pentru onorariul de avocat de a indica nivelul concret la care se solicită reducerea (Decizia nr. 2.476 din 6 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă). ... ... 22. Există, pe de altă parte, situații în care s-a solicitat instanței să facă aplicarea art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă în sensul reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de apărător. ... 23. Cu privire la posibilitatea instanței de recurs de a se pronunța asupra modului în care la judecata în fond s-a apreciat asupra proporționalității cheltuielilor cu onorariul avocatului, instanțele au avut, într-adevăr, o poziție neunitară, reflectată în deciziile atașate sesizării. Astfel, au fost depuse, pe de o parte, decizii în care instanța de recurs a apreciat că aceste critici vizează netemeinicia, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în acest sens, Decizia nr. 1.412 din 20 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, Decizia nr. 6.162 din 9 noiembrie 2018 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 749 din 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142 din 8 aprilie 2019 a Curții de Apel Bacău - Secția I civilă, decizia nr. 80/C din 27 martie 2019 a Curții de Apel Constanța - Secția I civilă) și, pe de altă parte, decizii în care instanța de recurs a reținut că aceste critici se încadrează la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, considerându-se că normele cuprinse în art. 451-455 din Codul de procedură civilă reprezintă o transpunere în plan procesual a normelor de drept material referitoare la răspunderea civilă delictuală (în acest sens, deciziile nr. 1.129 din 3 martie 2016, nr. 437 din 2 februarie 2017, nr. 4.488 din 2 noiembrie 2017 și nr. 6.357 din 19 noiembrie 2018 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 310/R din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, deciziile nr. 818/CA din 1 martie și nr. 3.451/CA din 28 septembrie 2018 ale Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1.453 din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal). ... 24. De asemenea, în unele decizii instanțele au procedat la analiza pe fond a acestui motiv de recurs fără să rezulte însă din considerentele deciziei la care dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă au fost încadrate aceste critici (în acest sens, deciziile nr. 3.396 din 11 iunie 2015 și nr. 1.232 din 11 martie 2019 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, deciziile nr. 217/R din 2 martie 2017 și nr. 35/R din 21 ianuarie 2019 ale Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2.379 din 5 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal). ... 25. Pe calea recursului în interesul legii nu se poate statua o concluzie general valabilă de natură a asigura unificarea practicii judiciare, având aptitudinea de a fi aplicată în fiecare cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată, de vreme ce stabilirea anumitor chestiuni este rezultatul aprecierii materialului probator sau al anumitor circumstanțe proprii fiecărei cauze, aceasta fiind o problemă doar de aplicare a legii (în acest sens, Decizia nr. 1 din 16 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 29 martie 2012; Decizia nr. 23 din 6 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 23 ianuarie 2018). ... 26. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „premisele recursului în interesul legii sunt acelea că o dispoziție legală conține reglementări îndoielnice, lacunare ori neclare, necesar a fi lămurite sub aspectul interpretării, pentru înlăturarea unei aplicări neunitare a acesteia. Per a contrario, nu sunt asigurate aceste premise dacă textul de lege atacat presupune doar modalitatea în care, stabilind circumstanțele unei cauze - atribut exclusiv al instanței sesizate cu litigiul - instanțele realizează aplicarea unei dispoziții legale, dispoziție care are întotdeauna un caracter general și impersonal, din care judecătorii trebuie să extragă esența aplicării la un caz concret“ (Decizia nr. 11 din 23 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 13 iulie 2016). ... 27. Or, din chiar conținutul hotărârilor judecătorești indicate de autorul sesizării reiese că nu este vorba despre o jurisprudență neunitară în sensul art. 514 din Codul de procedură civilă (adică de soluții diferite date unor situații de fapt și de drept identice sau similare), ci doar de ilustrarea unei varietăți de situații, cu singura excepție, menționată mai sus, referitoare la posibilitatea instanței de recurs de a se pronunța asupra modului în care la judecata în fond s-a apreciat asupra proporționalității cheltuielilor cu onorariul avocatului. ... 28. În consecință, în recursul în interesul legii cu care instanța supremă a fost învestită, scopul procedurii, adică asigurarea interpretării și aplicării unitare a textului de lege supus examinării, nu poate fi realizat printr-o dezlegare de principiu care să rezolve întreaga problematică posibilă, ci se impune limitarea analizei la singura problemă de drept soluționată neunitar de instanțele de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție urmând să stabilească dacă motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... ...