Decizia CCR nr. 347/2025Punctul 28

28. În cadrul controlului de constituționalitate, în jurisprudența sa, Curtea a analizat prevederi legale referitoare la dreptul reprezentanților unor autorități sau instituții publice de a pătrunde în spații aflate în legătură directă sau indirectă cu activitatea profesională a persoanei verificate. Astfel, Curtea sa pronunțat cu privire la dreptul inspectorilor de muncă de a avea acces liber în sediul persoanei juridice și în orice alt loc de muncă organizat de aceasta fără nicio încuviințare și fără nicio avizare (a se vedea Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005). De asemenea, Curtea s-a pronunțat și în ceea ce privește puterile de inspecție ale inspectorilor antifraudă (a se vedea Decizia nr. 334 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 17 august 2017), iar prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, Curtea a statuat constituționalitatea prevederilor legale care instituie puterile de control și investigație ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. De asemenea, în ceea ce privește inspecțiile efectuate de către Consiliul Concurenței, Curtea a analizat, prin prisma unui test de proporționalitate, dacă ingerința în dreptul fundamental privind protecția domiciliului este justificată, dacă obiectivul urmărit califică scopul reglementării ca fiind unul legitim și dacă aceasta este rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit și nu tinde la transformarea acestui drept în unul iluzoriu/teoretic. Astfel, referitor la dispozițiile art. 26 din Constituție și ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind respectarea vieții private și de familie, Curtea, prin Decizia nr. 6 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 26 februarie 2010, a subliniat că dispozițiile de lege criticate reglementează activități de inspecție ale Consiliului Concurenței, activități ce au ca scop ocrotirea unui interes general și care vizează aspecte ce țin de sfera publică a activității persoanei juridice, iar nu de cea privată. Aplicând aceste considerente de principiu la normele criticate în contextul dat, Curtea a constatat că ingerința în dreptul fundamental referitor la protecția domiciliului, în cazul efectuării inspecțiilor în spații precum domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparținând conducătorilor și altor angajați ai operatorilor economici supuși investigației, îndeplinește condițiile testului de proporționalitate. Curtea a reținut, pe de o parte, că, în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în același timp și locuri de domiciliu, inviolabilitatea sediului nu este supusă acelorași reguli ca spațiul în care se desfășoară viața privată a persoanei și că, prin urmare, autoritățile pot exercita controlul asupra activităților profesionale care se desfășoară în aceste sedii. În consecință, Curtea a statuat că activitățile pe care, spre exemplu, Inspecția Muncii sau Consiliul Concurenței le controlează nu țin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de sfera publică a activității persoanei juridice, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 390 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 27 noiembrie 2019, paragraful 30 și următoarele, Decizia Curții Constituționale nr. 470 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 25 mai 2011, și Decizia nr. 6 din 12 ianuarie 2010, precitată). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. ...