Decizia CCR nr. 173/2024Punctul 20

20. În sensul celor de mai sus, Curtea reține că prerogativa inspectorilor muncii reprezintă un instrument necesar pentru atingerea înseși finalității urmărite de către legiuitor prin adoptarea Legii nr. 108/1999 care constă în asigurarea protecției sociale a muncii [a se vedea prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 108/1999], ceea ce se circumscrie art. 41 alin. (2) din Constituție. Angajatorul persoană fizică al unui salariat nu poate opune dreptul (pe deplin recunoscut) la ocrotirea domiciliului său, înțeles ca spațiu care include și activitățile sale profesionale, atribuției statului, exercitate prin inspectorii săi de muncă, de a se asigura că sunt respectate toate drepturile precis configurate de prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție. Este la fel de adevărat, pe de altă parte, că în exercitarea acestor prerogative inspectorii de muncă sunt ținuți cu strictețe să nu interfereze cu domiciliul persoanei fizice care are calitatea de angajator decât într-o măsură strict necesară îndeplinirii atribuțiilor lor legitime. Dar aceste aspecte sunt chestiuni de aplicare a normelor legale, Curtea Constituțională având atribuția exclusivă de a verifica conținutul abstract al reglementării, nu și modalitatea efectivă de aplicare a acestora. Totodată, Curtea subliniază că aspectele legate de eventualitatea în care, în fapt, inspectorii de muncă uzează de prerogativa acordată de normele legale criticate prin pătrunderea în domiciliul unei persoane fizice care nu are calitatea de angajator reprezintă o chestiune de aplicare și de interpretare a legii. ...