Decizia CCR nr. 336/2025Punctul 32

32. În considerarea acestor argumente, Curtea a respins și criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat, a principiului loialității constituționale, a principiului securității juridice și a celui al calității legii, consacrate de art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, situație ce ar fi fost creată, potrivit criticilor formulate, prin faptul că Guvernul a emis o reglementare derogatorie de la regulile stabilite printr-o lege adoptată de Parlament. Cu privire la acest aspect, Curtea a reținut că scopul urmărit de legiuitor la adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 a fost acela de eliminare a disfuncționalităților existente în sistemul public de salarizare, prin stabilirea unor reguli de creștere etapizată a salariilor și impunerea unui nivel maxim al salariului prin lege pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Curtea a arătat că, în virtutea principiilor statului de drept și a principiului securității juridice, Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă sursa așteptărilor legitime în materie de salarizare pentru personalul plătit din fondurile publice, însă nu se pot nega dreptul, și, totodată, obligația constituțională ale legiuitorului delegat - Guvernul - de a interveni în politica salarială a statului pe fondul apariției unor situații imprevizibile și insurmontabile, care riscă să declanșeze efecte negative de amploare în societate. Astfel, a fost necesar ca măsurile preconizate de legiuitor în anul 2017 și transpuse în Legea-cadru nr. 153/2017 să fie modificate printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvern la sfârșitul anului 2020, pe fondul unei situații de o gravitate fără precedent, cum a fost pandemia de COVID-19, context în care întreaga politică bugetară a trebuit să se adapteze pentru a răspunde unor noi imperative publice impuse, în primul rând, de protecția sănătății publice și stabilitatea economiei naționale. Prin urmare, nu se poate susține în mod întemeiat că demersul Guvernului de a reglementa pe calea ordonanței de urgență, în împrejurările expuse prin notele de fundamentare ce însoțesc cele două acte normative criticate, ar echivala cu o încălcare a principiului separației puterilor în stat, a principiului loialității constituționale sau a celui al securității juridice (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, precitată, paragrafele 29 și 30). ...