Decizia CCR nr. 186/2025Punctul 27

27. În aceste condiții, Curtea va respinge și criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiilor separației puterilor în stat, a principiului loialității constituționale, a principiului securității juridice și al calității legii, consacrate de art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, situație ce ar fi creată, în opinia autorului excepției, prin emiterea de către Guvern a unei reglementări derogatorii de la regulile stabilite printr-o lege adoptată de Parlament. Cu privire la acest aspect, Curtea a reținut că scopul urmărit de legiuitor la adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 a fost acela de eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare, prin stabilirea unor reguli de creștere etapizată a salariilor și impunerea unui nivel maxim al salariului prin lege pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Într-adevăr, în virtutea principiilor statului de drept și securității juridice, Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă sursa așteptărilor legitime în materie de salarizare pentru personalul plătit din fondurile publice, însă nu se poate nega dreptul și, totodată, obligația constituțională a legiuitorului delegat - Guvernul - de a interveni în politica salarială a statului pe fondul apariției unor situații imprevizibile și insurmontabile, care riscă să declanșeze efecte negative de amploare în societate. Astfel, a fost necesar ca măsurile preconizate de legiuitor în anul 2017 și transpuse în Legea-cadru nr. 153/2017 să fie modificate printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvern la sfârșitul anului 2020, pe fondul unei situații de o gravitate fără precedent, cum a fost pandemia de COVID-19, context în care întreaga politică bugetară a trebuit să se adapteze pentru a răspunde unor noi imperative publice, impuse, în primul rând, de protecția sănătății publice și stabilitatea economiei naționale. Prin urmare, nu se poate susține în mod întemeiat că demersul Guvernului de a reglementa pe calea ordonanței de urgență, în împrejurările expuse prin notele de fundamentare ce însoțesc cele două acte normative criticate, ar echivala cu o încălcare a principiului separației puterilor în stat, al loialității constituționale sau al securității juridice (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, paragrafele 29 și 30). ...