Decizia ÎCCJ nr. 1/2020 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 64. Din relațiile comunicate de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat că în jurisprudență s-au conturat două opinii referitoare la dezlegarea chestiunii de drept în discuție, după cum urmează: ... 65. Într-o opinie majoritară, s-a susținut că existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenței, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau garantării executării cheltuielilor judiciare, nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014, în ceea ce privește bunul sechestrat. În susținerea acestei opinii s-a arătat că, potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, bunurile înstrăinate de administratorul sau lichidatorul judiciar, în exercițiul atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014, sunt dobândite libere de orice sarcini, excepția de la acest regim constituind-o măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării și/sau confiscării extinse, iar, potrivit art. 102 alin. (8) din același act normativ, creanța unei părți vătămate din procesul penal se înscrie sub condiție suspensivă până la soluționarea definitivă a acțiunii civile în procesul penal în favoarea părții vătămate, iar în cazul în care acțiunea civilă în procesul penal nu se finalizează până la închiderea procedurii insolvenței, eventualele creanțe rezultate din procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, dacă este cazul, din sumele obținute din acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor ce au contribuit la aducerea persoanei juridice în stare de insolvență. Legea insolvenței stabilește în mod expres că un bun asupra căruia s-a instituit o măsură asigurătorie în procesul penal în vederea confiscării și/sau confiscării extinse poate fi înstrăinat, însă va trece în patrimoniul dobânditorului grevat de măsura asigurătorie. În atare situație nu se poate dispune suspendarea procedurii de lichidare, deoarece o asemenea măsură ar fi trebuit să aibă susținere într-o dispoziție legală. Or, legiuitorul a ales să stabilească modul în care poate fi valorificat bunul, iar nu suspendarea procedurii. În cazul creanței părții vătămate din procesul penal, legea insolvenței reglementează modul în care aceasta poate fi recuperată în cazul în care până la soluționarea procesului penal se finalizează procedura insolvenței. Deci, nici în acest caz nu poate fi susținută soluția suspendării procedurii de lichidare. De asemenea, existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenței, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau garantării executării cheltuielilor judiciare, nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispozițiilor Legii nr. 85/2014 și nici nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de aceeași lege. În susținerea acestei opinii s-a avut în vedere că măsurile asigurătorii în materie penală - a căror instituire este menită a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor aparținând învinuitului/suspectului, inculpatului sau părții responsabile civilmente, astfel după cum o spune expres art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală (reglementare similară în substanță cu cea prevăzută de art. 163 din Codul de procedură penală de la 1968), au ca finalitate asigurarea luării măsurii confiscării speciale sau a confiscării extinse, a garantării executării pedepsei amenzii, a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Efectele măsurilor asigurătorii în materie penală sunt determinate chiar prin lege, art. 249 alin. (2) din Codul de procedură penală vorbind despre „indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora“. Nicio dispoziție legală a Codului de procedură penală ori a Codului de procedură civilă nu declară ca fiind inalienabile ori insesizabile bunurile asupra cărora a fost instituit un sechestru asigurător penal ori bunurile indisponibilizate, ceea ce presupune, implicit, că regimul juridic al unui bun grevat de o astfel de măsură nu este incompatibil cu derularea unei proceduri execuționale, inclusiv procedura de executare concursuală prevăzută de legea insolvenței. După cum s-a arătat de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 2/2018, „noțiunea de indisponibilizare, la care se referă dispozițiile art. 249 alin. (2) din Codul de procedură penală, presupune că titularul bunului nu mai poate dispune liber de el, în sensul că nu îl mai poate înstrăina, greva cu sarcini, dona, închiria, fiindu-i interzis, în general, orice act voluntar care ar putea conduce la scăderea valorii bunului ori la sustragerea lui de la urmărire. Bunurile nu sunt scoase, ci rămân în circuitul civil, fiind suspendat, pe durata instituirii măsurii, doar dreptul de dispoziție voluntară asupra acestora aparținând proprietarului“. Prin urmare, măsurile asigurătorii dispuse în cadrul unui proces penal nu determină indisponibilizarea bunurilor, ci doar împiedică încheierea unui act voluntar. Or, în cazul procedurii insolvenței, actele încheiate nu sunt voluntare, întrucât fie sunt îndeplinite de către administratorul judiciar, fie sub supravegherea acestuia și, în ambele cazuri, sunt supuse controlului de legalitate al judecătorului-sindic și al instanței de apel. Pe de altă parte, după cum s-a indicat mai sus, prevederile art. 91 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 stabilesc în mod clar posibilitatea înstrăinării bunurilor grevate de măsuri asigurătorii dispuse în procesul penal, situație în care nu se poate susține că măsurile prevăzute de art. 249 alin. (2) din Codul de procedură penală ar putea indisponibiliza bunul sau ar fi apte să împiedice lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar, conform Legii nr. 85/2014. În acest sens s-au depus opinii teoretice, precum și hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă și Secția a VI-a civilă, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, Tribunalul Specializat Cluj, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, Tribunalul Gorj - Secția a II-a civilă, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara. ... 66. Subsumat acestei opinii au fost și instanțe care au apreciat că, în ceea ce privește măsura asigurătorie instituită în cadrul procesului penal în vederea confiscării speciale, în considerarea excepției reglementate de dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, procedura de lichidare trebuie suspendată, bunul neputând fi valorificat. S-a apreciat că nu pot fi supuse valorificării în cadrul procedurii insolvenței/falimentului decât bunurile din averea debitoarei, aspect care rezultă de altfel în mod expres din cuprinsul dispozițiilor art. 5 pct. 45, art. 64 lit. i) , precum și art. 154-158 din Legea nr. 85/2014, ori asupra bunurilor supuse unei măsuri asigurătorii planează suspiciunea unei dețineri ilicite. În susținerea unui astfel de punct de vedere s-a avut în vedere caracterul de măsură de siguranță cu caracter patrimonial a confiscării speciale, constând în trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri aflate în posesia sau, după caz, proprietatea făptuitorului, menținerea bunurilor în patrimoniul făptuitorului creând o stare de pericol pentru valorile sociale. Față de prevederile art. 112 din Codul penal s-a reținut că scopul măsurii asigurătorii dispuse în vederea confiscării nu este acela de a crea un avantaj patrimonial vreunei persoane având un potențial drept de creanță, ci de a asigura că anumite categorii de bunuri rămân în patrimoniul unei persoane, urmând a fi trecute în patrimoniul statului în condițiile în care se dispune luarea măsurii. Cât timp chestiunea legitimității dobândirii bunului de către debitoare nu a fost lămurită, pentru a se putea considera dacă acesta face parte sau nu din averea debitoarei, s-a considerat că bunurile indisponibilizate în vederea luării măsurii confiscării nu pot fi valorificate în cadrul procedurii insolvenței (Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Galați - Secția a II-a civilă, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ). ... 67. Într-o altă opinie s-a apreciat că existența unor asemenea măsuri asigurătorii suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce privește bunul sechestrat, este de natură a indisponibiliza bunul asupra căreia a fost începută procedura de valorificare conform dispozițiilor Legii nr. 85/2014 și împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2014, mai ales în condițiile în care măsura asigurătorie a fost înscrisă anterior deschiderii procedurii, conform legii, pentru asigurarea opozabilității față de terți. Lichidarea bunurilor poate fi făcută doar dacă lichidatorul solicită instanței penale ridicarea sechestrului, iar cererea este admisă. Prin prevederile art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 se exceptează măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse de la regula prevăzută de teza întâi a textului, astfel că vor fi aplicabile prevederile Codului de procedură penală, iar înstrăinarea bunurilor din averea debitorului, de către administratorul/ lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii insolvenței, bunuri asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii în procesul penal, se poate realiza numai în condițiile prevăzute de art. 249 alin. (4) și art. 250 alin. (1) din acest cod. Sechestrul instituit de organele de urmărire penală sau de instanța penală nu poate fi ridicat decât prin contestarea măsurii asigurătorii în procesul penal, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală. În cursul procedurii insolvenței, practicianul în insolvență poate cere instanței penale ridicarea sechestrului instituit și poate valorifica bunurile numai după eventuala ridicare a măsurii de indisponibilizare, după soluționarea definitivă a procesului penal sau dacă este încuviințată valorificarea lor în procesul penal. ... 68. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...