Decizia ÎCCJ nr. 3/2020 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării instanțelor de judecată, s-a evidențiat o primă opinie, potrivit căreia infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, săvârșită în modalitatea alternativă a folosirii sau prezentării cu rea-credință de documente false, constând în înscrisuri sub semnătură privată, este o infracțiune complexă, ce absoarbe în conținutul său infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal, atunci când aceasta din urmă a fost săvârșită (în forma autoratului sau instigării) de aceeași persoană care folosește aceste înscrisuri și obține ulterior, pe nedrept, fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. În acest sens au opinat curțile de apel: Galați, Brașov, București - Secția I penală, București - Secția a II-a penală (în opinie minoritară), Oradea, Suceava, Iași și Craiova; tribunalele: Brașov, Covasna, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Mureș, București - Secția I penală, Bacău, Vaslui (în majoritate) și Caraș-Severin și judecătoriile: Baia Mare, Reghin, Bacău, Moinești și Iași. În argumentarea acestei opinii s-a arătat în esență că, întrucât, potrivit art. 322 din Codul penal, falsificarea unui înscris sub semnătură privată are semnificație infracțională doar în cazul folosirii înscrisului falsificat, atunci când această faptă este săvârșită, în forma autoratului sau instigării, de către aceeași persoană care folosește înscrisul în vederea obținerii, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, ea este absorbită în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Ca urmare, fapta prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este o infracțiune complexă, prin care se asigură protecția penală atât a relațiilor sociale care vizează buna gestionare a fondurilor Uniunii Europene, astfel încât acestea să fie obținute cu respectarea strictă a condițiilor legale, cât și, în subsidiar, a relațiilor sociale vizând încrederea în conținutul înscrisurilor folosite în cadrul procedurii de atribuire a fondurilor. Fără a-și exprima opinia cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Constanța au comunicat că practica proprie și a instanțelor arondate asupra acesteia este în sensul existenței unei infracțiuni complexe. Într-o a doua opinie, s-a apreciat că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, săvârșită în modalitatea alternativă a folosirii sau prezentării cu reacredință de documente false constând în înscrisuri sub semnătură privată, există un concurs real cu conexitate etiologică între infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal și infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens au comunicat puncte de vedere curțile de apel: Pitești, București - Secția a II-penală (în opinie majoritară), Timișoara (în majoritate), Constanța și Alba Iulia; tribunalele: Ialomița, Teleorman și Vaslui (în opinie minoritară) și Judecătoria Onești. În argumentarea opiniei exprimate s-a susținut, în esență, că, în ipoteza prezentată în sesizare, cele două infracțiuni își păstrează autonomia, aflându-se în concurs real, întrucât, pe de o parte, acestea au obiecte juridice diferite, prin infracțiunea de pericol prevăzută de art. 322 din Codul penal urmărindu-se protejarea relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în valoarea probantă a înscrisurilor sub semnătură privată, iar prin infracțiunea de rezultat prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - protejarea relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activităților ce vizează obținerea de fonduri din bugetul Uniunii Europene. Pe de altă parte, s-a arătat că, deși infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reprezintă atât o specie a infracțiunii de înșelăciune, cât și a celei de uz de fals, particularizate prin scopul urmărit de făptuitor - obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în conținutul constitutiv al acesteia nu se regăsește, în totalitate, conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 322 din Codul penal, respectiv activitatea de falsificare a înscrisului sub semnătură privată prin vreuna dintre modalitățile prevăzute de art. 320 sau 321 din Codul penal. Ca urmare, câtă vreme absorbția nu are caracter necesar, infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 putându-se săvârși și de către o altă persoană decât cea care a avut o participație penală (în oricare dintre formele sale: autorat, instigare, complicitate) la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în situația în care una și aceeași persoană falsifică înscrisul sub semnătură privată pe care ulterior îl folosește, iar fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cele două infracțiuni analizate își păstrează autonomia, fiind incidente dispozițiile art. 38 din Codul penal referitoare la concursul de infracțiuni. În această ipoteză, activitatea de întocmire în fals a înscrisurilor sub semnătură privată folosite în cadrul procedurii vizând obținerea de fonduri ale Uniunii Europene reprezintă infracțiunea mijloc, iar fapta prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - infracțiunea scop. Fără a comunica o opinie expresă asupra problemei de drept supuse dezlegării, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, Tribunalul Maramureș, Tribunalul Călărași și Tribunalul Timiș au transmis instanței supreme jurisprudență, majoritară, în sensul opiniei vizând existența unui concurs de infracțiuni. Răspunsurile Curții de Apel Târgu Mureș, Tribunalului Tulcea și judecătoriilor: Luduș, Timișoara, Deta, Sânnicolau Mare, Făget, Reșița, Caransebeș, Oravița, Moldova Nouă, Constanța, Mangalia, Medgidia, Hârșova, Tulcea, Babadag, Măcin, Lugoj, Bistrița-Năsăud, Beclean, Vișeu de Sus, Dragomirești, Târgu Lăpuș, Sighetu Marmației și Oravița cuprind doar mențiunea neidentificării, în jurisprudența acestora ori, după caz, a instanțelor din circumscripție, a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării. ...