Decizia CCR nr. 317/2025Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care precizează, cu titlu prealabil, că a formulat o plângere care se află în soluționare pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, depunând documente doveditoare în acest sens. Susține, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, ca urmare a faptului că înscrierea în fals a unui înscris se poate face doar până la primul termen de judecată după folosirea înscrisurilor. Astfel, arată că dispozițiile art. 239 din Statutul profesiei de avocat prevăd că actele folosite de avocat în dovedirea calității sale au forță probantă până la înscrierea lor în fals, fără să impună niciun termen până la care se poate solicita acest lucru. Așadar, prin înscrierea în fals dispare forța probantă a acestora, considerându-se ca inexistente la dosar. Art. 304 din Codul de procedură civilă este neclar în ceea ce privește semnificația sintagmei „acte folosite în proces“ și încalcă dreptul la apărare al părții prin limitarea posibilității de înscriere în fals a acestora. Face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, reprezentată de Deciziile nr. 315 din 30 mai 2023 și nr. 365 din 29 iunie 2023, pe care le critică prin prisma faptului că se bazează pe ideea că petentul poate cere pe cale separată înscrierea în fals, prin inițierea unui nou proces, și apoi, în ipoteza admiterii cererii, poate solicita revizuirea hotărârii pronunțate pe baza înscrisului constatat ca fals. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil trebuie să rezulte din procesul însuși, iar nu prin trimitere la o altă cale procesuală. De asemenea, arată că petentul nu are cum să înscrie în fals un act înainte de a lua cunoștință de acesta, astfel că nu se pune problema că nu ar respecta disciplina procesuală la care face referire Curtea Constituțională în jurisprudența citată. Susține că, „pentru a nu depăși termenul prevăzut de lege, fiecare dintre părți ar trebui să se înscrie în fals în mod profilactic“. Susține că se încalcă și egalitatea de arme, una dintre părți utilizând în proces un act fals, a cărui autenticitate nu mai poate fi contestată de partea adversă. Se încalcă și art. 16 din Constituție, întrucât se instituie în mod nejustificat un tratament juridic diferit între cel care are cunoștință de existența falsului și cel care ia cunoștință abia ulterior utilizării în proces a respectivului înscris. De asemenea, arată că instanțele interpretează în mod diferit sintagma „înscris folosit în proces“, termenul pentru înscrierea în fals fiind considerat fie de la depunerea acestuia, fie de la utilizarea în proces, adică de la momentul în care judecătorul ia cunoștință de acesta și îl prezintă părților. Conchide precizând că, din punctul de vedere al constituționalității, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, dar din punctul de vedere al oportunității, în considerarea dosarului aflat pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, solicită respingerea acesteia. ...