Decizia ÎCCJ nr. 24/2019 (RIL)Punctul VI

VI. Opinia procurorului general 27. Prin punctul de vedere formulat în scris, Ministerul Public a apreciat ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare de jurisprudență, în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 104/2003, locurile de muncă ale personalului care desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, precum și personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară sunt încadrate ex lege în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, fără parcurgerea metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 și Hotărârea Guvernului nr. 1.014/2015. ... 28. În susținerea acestui punct de vedere s-a arătat că, față de contextul legislativ existent la momentul edictării normei din art. 18 alin. (1) (actualul art. 22) din Legea nr. 104/2003 și evoluția legislativă comparativă, este evident că aceasta prezintă toate trăsăturile unei norme speciale și derogatorii de la prevederile în materia stabilirii locurilor de muncă în condiții deosebite conținute de legile generale succesive privind sistemul public de pensii. ... 29. Astfel, reglementând în materia locurilor de muncă în condiții deosebite printr-un act normativ de același nivel cu cel al Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 263/2010, care conțin norme generale cu privire la încadrarea locurilor de muncă, dispozițiile din Legea nr. 104/2003 conțin o soluție legislativă diferită, potrivit căreia locurile de muncă ale personalului vizat de această reglementare sunt încadrate, prin efectul legii, în condiții deosebite de muncă. ... 30. Încadrarea ex lege în astfel de locuri de muncă rezultă din formularea imperativă a verbului „se încadrează“, fără alte circumstanțieri ori trimiteri la legea generală preexistentă. ... 31. În măsura în care legiuitorul ar fi dorit ca în Legea nr. 104/2003 încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite să fie realizată pe baza criteriilor și prin parcurgerea metodologiei adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, emisă în temeiul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 (acte normative preexistente), ar fi prevăzut expres acest aspect printr-o normă de trimitere. ... 32. În lipsa unor astfel de trimiteri nu se poate concluziona decât în sensul că prevederile art. 22 [fost art. 18 alin. (1) ] din Legea nr. 104/2003 conțin o normă specială, derogatorie de la normele generale în ceea ce privește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite. ... 33. În virtutea principiului lex specialia generalibus derogant, conflictul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea celei dintâi, astfel încât aceasta va fi aplicată cu prioritate. ... 34. În consecință, pentru încadrarea locurilor de muncă prevăzute de art. 22 [fost art. 18 alin. (1) ] din Legea nr. 104/2003 în condiții deosebite de muncă nu era necesară aplicarea criteriilor și parcurgerea metodologiei stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, ceea ce presupunea emiterea unui aviz de către inspectoratul teritorial de muncă. ... 35. De asemenea, în temeiul legii, aceste locuri de muncă au fost menținute în condiții deosebite până în prezent, nefiind necesară reînnoirea avizului prin parcurgerea metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 și Hotărârea Guvernului nr. 1.014/2015, aceasta din urmă adoptată în temeiul art. 29 alin. (1^1) din Legea nr. 263/2010, text introdus prin articolul unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2015 pentru completarea art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobată prin Legea nr. 108/2016, care stabilea că locurile de muncă pot fi menținute în condiții deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen în care angajatorii aveau obligația de a normaliza condițiile de muncă. ... 36. Astfel stabilit raportul dintre art. 18 alin. (1) (actualul art. 22) din Legea nr. 104/2003, ca normă specială, pe de o parte, și art. 19 din Legea nr. 19/2000, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, ca norme generale, în aceeași materie, pe de altă parte, se impune a se observa și că o normă specială nu poate fi abrogată decât expres printr-o normă generală ulterioară. ... 37. Or, dispozițiile art. 18 alin. (1) (actualul art. 22) din Legea nr. 104/2003 nu au fost abrogate expres prin art. 196 din Legea nr. 263/2010, ele neregăsindu-se ca atare în enumerarea conținută de acest articol, iar teza unei abrogări exprese indirecte pe temeiul art. 196 lit. ș) din Legea nr. 263/2010 nu poate fi primită, întrucât soluția legislativă din art. 18 alin. (1) al Legii nr. 104/2003 a fost conservată în art. 22 din legea republicată, actul de republicare intervenind după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, ceea ce înseamnă că la momentul republicării din anul 2014 textul era în vigoare. ... ...