Decizia CCR nr. 321/2025Punctul 18

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 621 din Codul civil reglementează dreptul de trecere pentru rețelele edilitare (denumite în literatura juridică de specialitate „servituți legale speciale“ - C. Bîrsan, Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, 2013, p. 87, sau „servituți administrative“ - V. Stoica, Drepturile reale principale, Editura Humanitas, 2004, p. 266). Distinct de această normă generală, legile speciale, precum Legea petrolului nr. 238/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004, sau Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, reglementează un drept de servitute de trecere pentru instalarea unor rețele de utilități sau altor echipamente în favoarea operatorilor care desfășoară activități de interes public. Atât prevederile art. 621 din Codul civil, cât și cele speciale reglementează drepturi care fac parte din categoria limitelor legale ale dreptului de proprietate. Potrivit art. 621 alin. (1) , aceste limitări constau în obligația proprietarului fondului aservit de a permite trecerea prin fondul său a unor rețele edilitare, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, cu condiția ca acestea să deservească fondurile învecinate sau din aceeași zonă. Limitările aduse dreptului de proprietate sunt astfel în interes public, fiind instituite în favoarea autorităților publice competente sau a celor cărora li s-a acordat dreptul de a realiza rețele de utilități de interes public. Pentru ca proprietarul unui fond să fie beneficiarul unui drept de trecere pe un imobil - fond aservit, aflat în proprietatea unui terț, și acesta din urmă să aibă obligația de a permite trecerea rețelelor edilitare prin fondul său, trebuie să fie îndeplinită cel puțin una dintre cele trei condiții legale prevăzute de art. 621 alin. (2) , respectiv trecerea prin altă parte a rețelelor respective să fie „imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare“. Or, legiuitorul a statuat cu claritate și neechivoc că numai pentru această situație - în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare - subzistă obligația proprietarului fondului aservit de a permite trecerea rețelelor edilitare. Sarcina probei revine însă proprietarului care dorește să fie beneficiarul unui drept de trecere pentru rețelele edilitare. ...