Decizia CCR nr. 321/2025Punctul 22

22. Spre deosebire de servitutea convențională de trecere, dreptul legal de trecere prevăzut la art. 621 alin. (1) din Codul civil reprezintă o limită legală a dreptului de proprietate privată care apare în situația în care proprietarul unui fond nu are acces sau are un acces dificil la rețeaua edilitară. Proprietarul fondului vecin este obligat de drept să permită trecerea prin fondul propriu a elementelor componente ale ansamblului edilitar pentru a se asigura accesul la rețelele edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop. Ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, conform art. 756 din Codul civil, „Servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozițiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile.“, în timp ce dreptul legal de trecere ia naștere prin efectul legii și se constituie prin declarația unilaterală a proprietarului care are acces la rețeaua edilitară și numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare. Așadar, constituirea, precum și modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare urmează principiul consensului, modalitatea de exprimare a consimțământului fiind cea prevăzută de lege atât pentru constituire, cât și pentru opozabilitatea față de terți, acest aspect ținând de competența de verificare de către instanțele judecătorești. ...