Decizia CCR nr. 352/2025Punctul 8

8. În context trebuie precizat și că Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare instituie o excepție de la regula referitoare la stingerea proprietății publice exclusiv prin hotărâri ale Guvernului, dispunând în art. 31 alin. (3) că „Terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultură și silvicultură decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin. (3) “. Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 se referă la terenurile cu destinație agricolă retrocedate potrivit legii. De altfel, și art. 46 din Legea nr. 45/2009 face vorbire despre același tip de excepție de la regimul juridic al încetării proprietății publice a statului: „(1) Terenurile aflate în administrarea unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol și cele aflate în administrarea instituțiilor de învățământ superior de stat rămân în continuare în administrarea acestora și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrare decât prin lege, cu excepția terenurilor retrocedate potrivit legii“. Cu alte cuvinte, înainte de apariția Codului civil ori a Codului administrativ, adică sub imperiul Legii nr. 213/1998 și ca o aplicare a tezei finale din art. 10 din acea lege, anumite terenuri aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea unor instituții de interes public (instituții de cercetare-dezvoltare finanțate din fonduri publice) puteau face obiectul unui transfer interdomenial pe calea unui act normativ de natură legală, adică nu puteau fi declasate ori dezafectate prin acte administrative supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. Numai că Legea nr. 45/2009 face vorbire, pe de o parte, exclusiv despre transferul unor anumite terenuri, calificate expres de lege (din domeniul agricol și cele aflate în administrarea instituțiilor de învățământ superior de stat), iar, pe de altă parte, se referă doar la stingerea dreptului de proprietate publică asupra lor, și nu și la eventualul transfer instantaneu al proprietății private a statului ori a unităților administrativ-teritoriale în proprietatea unor terțe subiecte de drept. ...