Decizia CCR nr. 88/2018Punctul 13

13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, prin Decizia nr. 62 din 11 februarie 2014, Curtea Constituțională a reținut că dreptul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, viza terenurile cu destinație agricolă, deținute cu titlu de proprietate, în anul 1945, de către unități de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol, iar, prin dispozițiile art. II din Legea nr. 72/2011, legiuitorul a prevăzut retrocedarea altor suprafețe de teren, respectiv cele care au aparținut Institutului Național Zootehnic, reorganizat în structura actuală a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“, precum și a celor trecute în patrimoniul Institutului de Cercetări Zootehnice în baza Legii nr. 176/1947 privind reorganizarea Institutului de Cercetări Zootehnice al României. În consecință, se apreciază că situația premisă pe care se fundamentează critica de neconstituționalitate este una greșită, și anume că terenurile respective ar fi fost proprietatea statului român anterior intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945; or, norma legală criticată vizează o cu totul altă ipoteză, astfel încât nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 136 din Constituție. În subsidiar, se apreciază că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, (Decizia nr. 395 din 13 iunie 2017), apartenența unui bun la domeniul public al statutului nu reprezintă, per se, un fine de neprimire pentru revendicarea/ retrocedarea acestuia. Astfel, nu este înfrânt caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică, atât timp cât se procedează la trecerea prealabilă a bunului respectiv în domeniul privat al statului. ...