Decizia CCR nr. 308/2025Punctul 8

8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători Penal 2-2020 apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că hotărârile judecătorești definitive se bucură de autoritate de lucru judecat. Or, principiile securității raporturilor juridice și autorității de lucru judecat permit numai pentru motive limitate și expres reglementate repunerea în discuție a unor chestiuni care au primit o rezolvare definitivă. Prin contestația în anulare se poate ajunge la o astfel de situație, fiind o cale extraordinară de atac, atât de anulare, cât și de retractare, însă cazurile în care se poate exercita contestația în anulare sunt limitativ prevăzute de lege. Arată că principiul egalității cetățenilor în fața legii vizează situații identice, în timp ce autorul excepției invocă două situații diferite, respectiv ipoteza contestației în anulare formulată împotriva sentinței și ipoteza contestației în anulare formulată împotriva deciziei. Reține că textul de lege criticat prevede că doar sentințele pronunțate în contestația în anulare [pentru cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) și i) din Codul de procedură penală] pot fi atacate cu calea de atac a apelului, astfel că reglementarea valorifică coerent faza procesuală la care se raportează calea extraordinară de atac. Arată că admiterea unei căi de atac în ipoteza în care contestația în anulare este îndreptată împotriva unei decizii ar prelungi soluționarea cauzei sau ar proroga competența de soluționare către o instanță ce nu are competență materială ori funcțională în acea materie. Totodată, reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.“ și, în acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 573 din 20 septembrie 2018. ...