Decizia CCR nr. 264/2025Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat Ana-Maria Iordache, care solicită admiterea excepției și constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992. În primul rând, se apreciază că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) , ale art. 21 alin. (1) și ale art. 140, fiind lipsite de claritate și predictibilitate, întrucât permite Curții de Conturi să efectueze controale asupra altor persoane decât cele prevăzute la art. 23 din aceeași lege, care administrează sau utilizează fonduri publice. Or, dispoziția criticată nu permite o delimitare clară a principiilor sau criteriilor în funcție de care sunt stabilite persoanele care ar fi supuse controlului efectuat de Curtea de Conturi, ceea ce conduce la concluzia că orice persoană juridică de drept privat sau o altă persoană fizică ar putea să facă obiectul acestui tip de control. Se mai arată că prevederile art. 140 din Constituție stabilesc clar faptul că atribuțiile Curții de Conturi se întind asupra instituțiilor sau autorităților publice și se invocă Deciziile Curții Constituționale nr. 28 din 23 februarie 1999 și nr. 463 din 4 decembrie 2003 cu referire la controlul efectuat de Curtea de Conturi asupra altor persoane care nu sunt prevăzute de textul de lege criticat. În al doilea rând, dispoziția criticată încalcă principiul specializării funcționale și al delimitării instituțiilor publice, ceea ce aduce atingere principiului statului de drept. În acest sens, se arată că obiectivul Curții de Conturi este verificarea modului în care sunt gestionate și cheltuite fondurile publice, activitate care este strâns legată de calitatea de instituție sau autoritate publică care administrează resursele financiare ale statului. Or, a permite Curții de Conturi să controleze o entitate de drept privat, cum ar fi, de exemplu, o bancă de economisire și creditare în domeniul locativ, așa cum s-a întâmplat în cauza în care a fost ridicată excepția, echivalează cu a permite Curții de Conturi să se suprapună cu atribuțiile acordate prin lege unei alte autorități/instituții, respectiv Banca Națională a României, cum este cazul în speța dedusă controlului, ceea ce încalcă flagrant principiul specializării funcționale și al delimitării instituțiilor publice. Nu în ultimul rând, se arată că formele anterioare ale textului criticat au fost declarate neconstituționale în mai multe rânduri, în acest sens fiind Deciziile Curții Constituționale nr. 28 din 23 februarie 1999 și nr. 463 din 4 decembrie 2003. ...