Decizia ÎCCJ nr. 27/2019 (RIL)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 80. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctul de vedere al Ministerului Public, precum și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, constată următoarele: ... IX.1. Admisibilitatea recursului în interesul legii 81. Analiza regularității învestirii, prin prisma dispozițiilor art. 514 din Codul procedură civilă, relevă că titularul sesizării este legitimat procesual activ să declanșeze prezentul mecanism de unificare. ... 82. Este îndeplinită și condiția privind respectarea cerințelor de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, întrucât memoriului de recurs în interesul legii i-au fost atașate hotărâri judecătorești definitive, din care rezultă că jurisprudența are un caracter neunitar. ... 83. În acest context se notează însă faptul că hotărârile care au fost atașate abordează o problematică vastă și complexă, iar pentru tratarea coerentă și într-o ordine logică a acestor chestiuni urmează ca întrebările titularului sesizării să fie mai bine explicate, pentru a răspunde eficient aspectelor tranșate divergent în jurisprudență. Aceste aspecte se vor regăsi în analiza asupra fondului recursului în interesul legii, prezentată în continuare. ... ... IX.2. Analiza problemei de drept ce face obiectul recursului în interesul legii 84. Situația de fapt pe care se grefează cvasimajoritatea proceselor în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești atașate memoriului de recurs în interesul legii presupune existența unor capacități energetice, construite în perioada anterioară anului 1989, pe terenuri care se aflau atunci în proprietate de stat sau cooperatistă. ... 85. Evoluția legislativă în domeniu este următoarea: a) Decretul nr. 76/1950, abrogând dispozițiile contrare din Legea asupra energiei din 7 iulie 1930, cu modificările ulterioare, și din Legea pentru organizarea exploatărilor comunale din 7 mai 1938, cu modificările ulterioare, a stabilit, în art. 1, că dreptul de a produce, transporta, distribui și vinde energie electrică aparține statului și a conferit, în art. 23, beneficiarilor autorizațiilor de construire și de exploatare a uzinelor și rețelelor electrice dreptul de a cere exproprierea bunurilor imobile proprietate particulară și de a instala și întreține stâlpi susținători ai rețelelor electrice, cabluri subterane, conductori aerieni, posturi de transformare sau de conexiune și altele asemenea; a mai acordat dreptul de a așeza și întreține suporți și ancoraje pentru rețele, pe clădiri, dreptul de a utiliza străzile și drumurile publice, precum și proprietățile particulare în scopul accesului la construcția proiectată și pentru întreținerea și exploatarea instalațiilor, dreptul de a tăia arborii care ar putea provoca întreruperi, de a interzice proprietarilor imobilelor învecinate de a construi, instala sau depozita orice obiecte care ar putea prejudicia buna funcționare a instalațiilor electrice și dreptul de a interzice construirea de noi clădiri și de orice fel de „construcțiuni“ sub liniile de transport principale: 220, 110, 35 și 25 kW; ... b) Decretul nr. 76/1950 a fost abrogat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/1998, act normativ care a reglementat autorizarea și concesionarea capacităților energetice, inclusiv drepturile și obligațiile participanților la raporturile juridice ce iau naștere în baza legii. Astfel, art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/1998 a stabilit că realizarea de noi capacități energetice de producere, de transport, de distribuție a energiei electrice și/sau termice, reabilitarea și retehnologizarea celor existente, precum și punerea în funcțiune a acestora sunt supuse autorizării; unei cerințe similare erau supuse exploatarea comercială a capacităților de producere, de transport și a celor de distribuție a energiei electrice și termice, precum și orice activități de intermediere profesională a furnizării de energie electrică și termică. Autorizația de funcționare și cea de utilizare au dat naștere la o serie de drepturi asupra terenurilor și altor bunuri proprietate privată a altor persoane fizice sau juridice, enumerate în art. 53 și 54: dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării, reabilitării sau retehnologizării capacității energetice, dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare, servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele de conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacității energetice și pentru accesul la locul de amplasare a acestora, dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane sau bunuri și de dreptul de acces la utilitățile publice. În mod corelativ, aceleași prevederi instituiau și obligația de indemnizare a proprietarilor terenurilor ori a titularilor activităților afectate și cea de despăgubire pentru prejudiciile cauzate. ... c) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/1998 a fost abrogată prin Legea nr. 318/2003 și respinsă prin Legea nr. 380/2003. Noul act normativ, Legea nr. 318/2003, recunoscând drepturile titularilor de autorizații de înființare și de licență asupra proprietății terților într-o manieră similară reglementării anterioare, a stabilit însă, în art. 16 alin. (4) teza întâi, că drepturile de uz și de servitute se exercită cu titlu gratuit; teza a doua a aceluiași alineat a instituit obligația titularilor de licență de a plăti despăgubiri, în măsura în care, cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice. ... d) Atât Legea nr. 13/2007, cât și Legea nr. 123/2012, stabilind că lucrările de realizare și retehnologizare a capacităților energetice pentru care se acordă autorizații, precum și activitățile și serviciile pentru care se acordă licențe sunt de interes public, au reglementat succesiv, prin dispozițiile care fac obiectul prezentei sesizări, drepturile și obligațiile de care beneficiază, respectiv care revin titularilor autorizațiilor de înființare și de licențe. Astfel, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 prevede că asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi: dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare, servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane sau bunuri și de dreptul de acces la utilitățile publice. Într-o formulare similară, drepturile de uz și de servitute sunt recunoscute și prin art. 12 alin. (2) din Legea nr. 123/2012. Drepturile în discuție au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie, după cum rezultă din art. 16 alin. (3) dinLegea nr. 13/2007, respectiv din art. 12 alin. (3) din Legea nr. 123/2012. Aceste acte normative reglementează însă diferit regimul juridic al drepturilor conferite titularilor autorizațiilor de înființare și titularilor de licențe, distingând în funcție de momentul obiectiv al construirii rețelelor. Ambele legi în discuție precizează [în art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007, respectiv în art. 12 alin. (5) din Legea nr. 123/2012] că „Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor, a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort“. ... e) La 28 iunie 2019 a intrat în vigoare Legea nr. 120/2019 privind unele măsuri necesare pentru realizarea lucrărilor și implementarea proiectelor de importanță națională privind rețeaua electrică de transport (Legea nr. 120/2019). Cu toate că dispozițiile acestei legi nu formează obiect al recursului în interesul legii de față, este util de precizat că prevederile art. 5 alin. (2) din noua reglementare cuprind o derogare de la textul art. 12 alin. (5) din Legea nr. 123/2012, stabilind că în cazul rețelei electrice de transport care face obiectul proiectelor de importanță națională sau de interes comun, realizate după intrarea în vigoare a acestei legi, inițiatorul proiectului/beneficiarul concesiunii rețelei electrice de transport exercită dreptul de uz și servitute începând cu data finalizării lucrărilor de construire, cu titlu gratuit și pentru proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, în virtutea prezentei legi, pe toată durata de viață a capacității energetice. În ceea ce privește drepturile de uz și de servitute asupra imobilelor proprietate privată, noua lege menține caracterul oneros al exercitării acestora, în art. 8. ... ... 86. Hotărârile judecătorești definitive anexate memoriului de recurs în interesul legii au soluționat litigii între titularii drepturilor de proprietate privată și titularii de autorizații ori de licențe, prin care cei dintâi au solicitat obligarea celor din urmă la plata de „despăgubiri“, raportate la contravaloarea lipsei de folosință a terenului. ... 87. Sub un prim aspect, autorul demersului unificator al jurisprudenței a arătat că instanțele naționale au abordat diferit susținerile părților din dosarele care le-au fost deduse judecății, vizând posibilitatea proprietarilor terenurilor afectate de edificarea de capacități energetice, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007, de a pretinde contravaloarea lipsei de folosință. ... 88. Este util de subliniat în acest context că, spre deosebire de terminologia utilizată în mod curent în acțiunile în justiție, în care expresia „despăgubiri pentru lipsa de folosință“ este frecvent întâlnită, legile în discuție fac distincție între indemnizație și despăgubire. ... 89. Astfel, în sensul legilor supuse interpretării în prezentul recurs în interesul legii, prin noțiunea de indemnizație se înțelege o sumă plătită pentru exercitarea dreptului de uz și de servitute, iar prin noțiunea de despăgubire - o sumă cuvenită pentru acoperirea unui prejudiciu cauzat, fiind indicate chiar și criteriile de evaluare a despăgubirilor în art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007 și în art. 12 alin. (10) din Legea nr. 123/2012, respectiv suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor, tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări, activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor. ... 90. Evoluția reglementărilor cu caracter special, prezentată mai sus, relevă că, în afara perioadei în care și-a produs efectele Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/1998 (ale cărei dispoziții nu formează însă obiect al recursului în interesul legii), de la data intrării în vigoare a Legii nr. 318/2003 și până la adoptarea Legii nr. 13/2007, legiuitorul a decis ca drepturile de uz și servitute să fie exercitate cu titlu gratuit. În acest sens se cuvin reiterate dispozițiile cuprinse în art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora „Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora“. ... 91. Odată cu apariția Legii nr. 13/2007, această chestiune a primit o nouă abordare, fiind instituită natura oneroasă a exercitării drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, dar aceasta numai în măsura în care respectivele capacități ar fi realizate după intrarea în vigoare a legii; așadar, în aceste limite, caracterul gratuit al exercitării drepturilor de uz și servitute a dispărut. ... 92. Din prevederile art. 16 alin. (4) și (5) din Legea nr. 13/2007, respectiv ale art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 123/2012 rezultă că, dacă proprietarul terenului nu este statul sau unitatea administrativ-teritorială, caz în care exercitarea drepturilor de uz și de servitute se face cu titlu gratuit, modalitatea de exercitare a acestor drepturi depinde de momentul edificării capacității energetice. Astfel, exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice care se vor realiza după intrarea în vigoare a legii se face pe baza unei convenții-cadru, cu un conținut anume determinat, care va cuprinde și cuantumul indemnizației. Per a contrario, dacă astfel de capacități au fost realizate înainte de intrarea în vigoare a legii, exercitarea drepturilor în discuție se face fără încheierea vreunei convenții și fără plata vreunei indemnizații. ... 93. În schimb, în ceea ce privește despăgubirile pentru prejudiciile cauzate de titularii autorizațiilor de înființare și de titularii licențelor, în exercitarea drepturilor de uz și de servitute, este de notat că de la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/1998 și până în prezent toate actele normative au recunoscut un asemenea drept persoanelor prejudiciate prin pagube produse cu ocazia exercitării drepturilor de uz și servitute, fără să îl raporteze la momentul realizării capacității energetice. ... 94. Statuând asupra excepțiilor de neconstituționalitate a textelor în dezbatere, care au fost întemeiate pe pretinse încălcări ale prevederilor art. 16 și 44 din Constituția României, Curtea Constituțională le-a respins, notând că dreptul de proprietate nu este unul absolut, iar conținutul și limitele sale sunt stabilite de lege. A mai reținut că instituirea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacități energetice reprezintă o astfel de limitare, justificată de faptul că în acest mod se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național. Instanța de contencios constituțional a mai apreciat că exercitarea drepturilor de uz și de servitute este determinată de un interes major de ordin general și, ca atare, a considerat că legiuitorul este pe deplin competent să reglementeze condițiile exercitării atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu cele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia. În ceea ce privește distincția operată de lege între titularii dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri pe care existau deja capacități energetice și cei pe ale căror terenuri urmează să se realizeze asemenea capacități, Curtea Constituțională a reținut în mod constant că cele două categorii de persoane se diferențiază prin momentul obiectiv al realizării acelor capacități energetice și a subliniat că noile reglementări din domeniul energiei electrice (Legea nr. 13/2007 și Legea nr. 123/2012) nu se referă la capacitățile deja realizate la data intrării în vigoare, în condiții aparte în timp și într-un alt cadru legislativ, astfel că a apreciat că aplicarea unui tratament diferențiat celor două categorii de titulari ai dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacități energetice, derivată din situația diferită în care se află, în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum, nu încalcă dispozițiile art. 16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii^1. ^1 În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat în Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Decizia nr. 324 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, Decizia nr. 676 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 16 august 2012 sau Decizia nr. 854 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 28 mai 2019. ... 95. Prin urmare, o deplină respectare a egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică cât timp reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse de unele anterioare, deoarece reglementări succesive pot prezenta diferențe determinate de condițiile obiective în care au fost adoptate, fără ca aceasta să aibă semnificația unei discriminări. ... 96. În cauzele care au justificat promovarea recursului în interesul legii, instanțele naționale au avut o abordare divergentă, unele apreciind că, în ceea ce privește capacitățile energetice construite anterior intrării în vigoare a legilor speciale, se aplică regulile existente în dreptul comun privind răspunderea civilă delictuală, cu privire la acordarea despăgubirilor, iar altele considerând că dispozițiile celor două legi speciale se aplică și în situația capacităților energetice construite anterior intrării în vigoare a acestor legi, în sensul în care fie ar recunoaște dreptul la contravaloarea lipsei de folosință, fie l-ar nega. ... 97. Niciuna dintre aceste opinii nu este corectă în totalitate. ... 98. Subliniind, din nou, distincția pe care Legea nr. 13/2007 și Legea nr. 123/2012 o fac între indemnizație și despăgubire, în sensul expus mai sus - fiind extrem de util ca și instanțele naționale să o aibă în vedere -, se constată că atât timp cât domeniul energetic este reglementat prin legi speciale, persoanele interesate nu pot recurge la normele de drept comun, căci specialia generalibus derogant (norma specială derogă de la norma generală). ... 99. Cu alte cuvinte, cât timp legile speciale nu recunosc dreptul la indemnizații pentru lipsa de folosință decât în cazul capacităților energetice realizate ulterior intrării lor în vigoare, părțile nu pot apela la dreptul comun pentru a încerca să obțină un atare drept pentru capacitățile construite anterior, pentru că o asemenea abordare ar goli de conținut dispozițiile de la acel moment ale legii, care consacrau caracterul gratuit al exercitării drepturilor de uz și servitute, după cum a rezultat din cele prezentate mai sus. ... 100. Prerogativele pe care dreptul fundamental de proprietate le conferă titularului său nu sunt absolute, ci trebuie examinate prin raportare la funcția lor în societate. Din acest motiv, restricțiile care răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă de natură a atinge însăși substanța dreptului. Așa fiind, cazul analizat atrage concluzia că restrângerea exercițiului dreptului de proprietate este stabilită de lege, care instituie și caracterul gratuit al exercitării drepturilor de uz și de servitute în situația capacităților energetice realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007. ... 101. Pe de altă parte, niciun eventual apel la dreptul comun național nu ar conduce la o concluzie contrară, cu sublinierea că normele generale sunt oricum înlăturate de la aplicare de normele speciale, așa cum s-a arătat mai sus. ... 102. Distinct de aceasta, și doar pentru explicarea afirmației din paragraful anterior, se reține că potrivit art. 621 alin. (1) din Codul civil, „Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop“, numai în situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare și, în toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei juste despăgubiri, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol. ... 103. Indiferent dacă se consideră că aceste prevederi ale Codului civil acoperă situațiile de fapt la care se referă hotărârile judecătorești divergente, care au condus la declanșarea prezentului mecanism de unificare sau domeniul lor de aplicare este mai limitat, circumscris doar ipotezelor în care capacitățile energetice deservesc „fonduri învecinate sau din aceeași zonă“ față de cel în care se află proprietatea astfel limitată, se cuvine subliniat că dispozițiile art. 621 sunt incluse în capitolul III, intitulat „Limitele juridice ale dreptului de proprietate privată“ al titlului II „Proprietatea privată“ al cărții a III-a „Despre bunuri“ a Codului civil. ... 104. Art. 6 alin. (6) din Codul civil stabilește că „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din (...) raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi“. ... 105. În măsura în care, în considerarea acestui din urmă text, care reglementează aspecte privind aplicarea în timp a legii noi, s-ar reține incidența art. 621 din Codul civil, o astfel de concluzie ar fi una greșită, deoarece ea ar face abstracție de dispozițiile art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 71/2011), potrivit cărora „Dispozițiile art. 602-625 din Codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia“. În acest context, aprecierea potrivit căreia textul art. 59 din Legea nr. 71/2011 ar fi înlăturat de la aplicare de dispozițiile art. 6 alin. (6) din Codul civil nu poate fi acceptată, deoarece ar lipsi de sens textul legal; este cert că norma tranzitorie nu poate privi doar situațiile juridice născute anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, ale căror efecte s-ar fi epuizat sub imperiul vechii reglementări, deoarece într-o asemenea ipoteză problema unui conflict în timp între legi ar fi una falsă. ... 106. Nici din perspectivă convențională, problematica supusă dezlegării nu a primit o altă abordare. ... 107. Acceptând posibilitatea ca persoanele interesate să se considere îndreptățite să afirme că lipsirea de deplina folosință a terenului fără plata unei indemnizări, chiar dacă amplasarea unor capacități energetice satisface o cauză de interes public, ar fi de natură să rupă justul echilibru ce trebuie să existe între cerințele de interes general și imperativul apărării dreptului la proprietate privată, este de notat că în Cauza Mirela Cernea și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că amplasarea unor stâlpi de electricitate pe terenul proprietate a reclamanților a făcut ca lotul de teren ocupat cu fundațiile să fie considerat, prin efectul legii naționale, drept „bun public“, iar asemenea dispoziții nu au privat pe reclamanți de proprietatea lor, ci au vizat punerea în aplicare la nivel național a unor politici de producție și de distribuție a energiei electrice și termice, intrând sub incidența reglementării privind „folosirea bunurilor“ în sensul celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a mai subliniat că dispozițiile naționale, în temeiul cărora sunt luate măsuri de limitare a dreptului de proprietate privată, sunt conforme cu dreptul statelor „de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor“, enunțat la al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și, evaluând măsura în care scopul legitim de interes general se află într-un raport de just echilibru cu imperativul apărării dreptului la proprietate privată, instanța europeană a notat că, într-un domeniu atât de complex și de delicat ca cel al strategiei naționale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-și desfășura politicile de interes general, iar caracterul proporțional al afectării dreptului a fost apreciat prin raportare la existența unor garanții de procedură care să asigure că punerea în aplicare a sistemului și impactul său nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile. Din această perspectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că legile naționale conțin asemenea garanții, condiționând exercitarea dreptului de uz și de servitute de respectarea principiilor echității și minimei afectări a dreptului de proprietate; mai mult, a apreciat că, și dacă legiuitorul intern optează pentru soluția gratuității exercitării drepturilor de uz și de servitute, proprietarii afectați nu se află în imposibilitatea absolută de a fi despăgubiți pentru efectele prejudiciabile ale lucrărilor realizate de către titularii autorizațiilor în exercitarea drepturilor lor de uz și de servitute. ... 108. Așa fiind, prin decizia ce urmează a se pronunța în recursul în interesul legii se va da o dezlegare textelor de lege în discuție, prin care se va statua că titularii dreptului de proprietate privată afectați de capacitățile energetice pot pretinde indemnizații pentru lipsa de folosință numai în măsura în care capacitățile energetice au fost realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007; pentru capacitățile realizate anterior, exercitarea de către titularii autorizațiilor de înființare și de către titularii licențelor a drepturilor de uz și de servitute se face cu titlu gratuit, potrivit dispozițiilor speciale în vigoare la data punerii lor în funcțiune. ... 109. În ceea ce privește despăgubirile, urmează a se statua că titularii dreptului de proprietate privată afectați de capacitățile energetice pot pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de titularii autorizațiilor de înființare și de titularii licențelor, în exercitarea drepturilor de uz și de servitute, indiferent de momentul realizării capacității energetice (anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007), întrucât, de la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/1998 și până în prezent, toate actele normative au recunoscut un asemenea drept persoanelor prejudiciate prin pagube produse cu ocazia exercitării drepturilor de uz și servitute. Se cuvine din nou să fie subliniat că dreptul la despăgubiri este distinct de cel la indemnizare, primul dintre ele fiind legat în mod expres de producerea unei pagube, noțiune în categoria căreia nu intră și cea derivată din lipsa de folosință. În acest context, se impune a reitera că prejudiciile trebuie să fie produse cu ocazia exercitării drepturilor de uz și/sau servitute, pentru a putea da naștere dreptului la despăgubiri, simpla exercitare a dreptului de uz și servitute nefiind aptă să producă, ea însăși, pagube, deoarece exercitarea unui drept în limitele legii nu vatămă pe nimeni. ... 110. Din aceeași perspectivă, titularul sesizării aduce în dezbatere și problema modului de interpretare a dispozițiilor art. 35 alin. (3) și art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv a art. 30 alin. (4) și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, în condițiile în care proprietarul rețelei energetice invocă dreptul de proprietate ca având natură legală, în timp ce proprietarul terenului invocă propriul titlu. ... 111. Analiza memoriului de recurs în interesul legii relevă că instanțele naționale au fost sesizate cu soluționarea unor cereri prin care proprietarii de terenuri au pretins contravaloarea lipsei de folosință de la titularii de capacități energetice pentru amplasarea rețelei pe terenul afirmat a le aparține celor dintâi; dacă unele instanțe au acordat asemenea indemnizații, altele au considerat că titularii de capacități energetice au un drept de proprietate care își are izvorul în lege și nu pot fi obligați la plată. Prin urmare, a fost ridicată problema dacă dispozițiile art. 35 alin. (3) și art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv ale art. 30 alin. (4) și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 se opun ca titularii dreptului de proprietate privată afectați de capacități energetice să obțină indemnizare pentru lipsa de folosință de la titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se situează rețelele electrice de transport ori de distribuție, întemeiate pe această cauză. ... 112. Față de distincția făcută între noțiunile de indemnizare și de despăgubire, mai sus expusă, și subliniind că textele supuse analizei se referă la terenurile pe care sunt amplasate rețele electrice de transport și distribuție existente la data intrării în vigoare a legii, se observă că noile legi în domeniul energiei electrice mențin, în ceea ce privește rețelele electrice de transport și de distribuție, prevederile din legislația anterioară, așa cum rezultă din cuprinsul art. 35 alin. (3) și art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv art. 30 alin. (4) și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, statuând că terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport, respectiv de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei. ... 113. Aceste texte legale nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețelele electrice de transport și de distribuție, ci prevăd că ele sunt și rămân în proprietatea statului, instituind un fine de neprimire a unor eventuale cereri de retrocedare, accepțiune subliniată de Curtea Constituțională, în Decizia nr. 805 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, Decizia nr. 1.256 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 3 noiembrie 2011, Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012 sau în Decizia nr. 605 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 27 noiembrie 2015. ... 114. Prin urmare, terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport și de distribuție existente la data intrării în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului și sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. ... 115. Așadar, nu există niciun conflict între drepturile de proprietate, pentru că terenurile pe care se află rețelele electrice de transport și de distribuție existente la data intrării în vigoare a legii nu au intrat niciodată în proprietatea privată, ci, dimpotrivă, erau și au rămas în cea publică; prin urmare, în măsura în care rețeaua este amplasată, într-o exprimare generală, pe un teren proprietate privată, trebuie să se considere că suprafața de teren afectată rețelei (strict cea situată sub platforma pe care sunt amplasați stâlpi de electricitate, de exemplu) rămâne în proprietate publică, iar drepturile celor doi titulari nu se află în concurs, ci se întâlnesc la limita capacității energetice, fără a o putea depăși. În niciun caz, o asemenea delimitare a proprietății nu are ca efect o expropriere, nici formală, nici de fapt, a titularului dreptului de proprietate privată afectat, ci duce la un control rezonabil și lipsit de arbitrariu al folosirii bunurilor; aceasta, chiar dacă dreptul de proprietate privată (prin ipoteză, învecinat) ajunge să fie afectat; în substanța sa, el însă nu dispare, căci titularul îl poate utiliza, vinde, dona, ceda, ipoteca ori lăsa moștenire. ... 116. În aceste condiții, nu există titluri care să poată fi opuse reciproc, iar titularul dreptului de proprietate afectat de capacități energetice existente la data intrării în vigoare a legii nu poate opune titlul său proprietarului terenului pe care se află respectivele rețele pentru a obține o indemnizare pentru lipsa de folosință, întemeiată pe această cauză. ... 117. În ceea ce privește rețelele noi care urmează a fi ridicate pe terenuri proprietate privată a unui terț, ambele legi prevăd că acestea urmează a se edifica pe terenuri care fie vor fi cumpărate de la proprietar, fie vor fi expropriate, după cum indică art. 21 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, preluate în art. 17 alin. (2) din Legea nr. 123/2012. ... ... ...