Decizia ÎCCJ nr. 52/2019 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 19. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 7.739/271/2017 a reținut următoarele: Față de dispozițiile art. 183 din Codul de procedură civilă, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, prima problemă ce se impune a fi lămurită este dacă acțiunea/cererea depusă la un prestator privat cu care serviciul de curierat are încheiat contract de prestări servicii pentru colectarea și depozitarea expedițiilor poate fi asimilată depunerii la însuși serviciul de curierat. Această interpretare este necesară, raportat la existența unui contract încheiat între firma de curierat Z S.R.L. și comerciantul în cauză, contract în baza căruia, la nivel național, se oferă clienților facilitatea de a depune transmiterile în locațiile comerciantului, plicurile preluându-se ulterior de către curier. În măsura în care se poate accepta această asimilare, chestiunea ce trebuie tranșată se referă, în esență, la orarul de funcționare diferit al firmei de curierat față de orarul prestatorului/depozitarului. Tribunalul a constatat că ambele părți ale litigiului invocă în favoarea lor Decizia nr. 34/2017, prin care s-a statuat că actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea instanței încetează, nu este socotit a fi depus în termen. În considerentele acestei decizii, la paragraful 93 se arată următoarele: „în mod evident, deși termenele se socotesc pe zile întregi, termenul se va împlini, conform art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la ora închiderii oficiului poștal, a serviciului de curierat rapid ori a serviciului specializat de comunicare.“ Însă ulterior, la paragrafele 103-104, se reține: „cu toate acestea, legea permite ca, în cazul în care un act de procedură nu a fost depus la instanță de parte personal sau prin reprezentant sau nu a fost transmis instanței prin poștă, curier, fax sau scanat și transmis prin poșta electronică ori prin înscris în formă electronică, până la ora la care activitatea instanței încetează în mod legal, astfel că nu a fost înregistrat și nu a primit dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare, în conformitate cu prevederile art. 199 din Codul de procedură civilă, să fie socotit depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, dacă a fost depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege. Cu alte cuvinte, fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege, este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu și cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menționat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare.“ În aceste condiții este important a se determina dacă actul este socotit în termen doar dacă este depus până la ora închiderii activității serviciului de curierat sau până la ora 24,00 a ultimei zile, în condițiile în care intermediarul serviciului de curierat are program non-stop. Opinia tribunalului este că actul este socotit în termen doar dacă este depus până la ora închiderii activității serviciului de curierat. Având în vedere toate aceste considerente, caracterul de noutate al problemei de drept și necesitatea unei interpretări a normei de drept, apreciind atât admisibilitatea, cât și oportunitatea dezlegării chestiunii controversate de drept, în baza art. 519 și art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, tribunalul a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea acesteia o rezolvare de principiu. ... ...