Decizia CCR nr. 279/2025Punctul 15

15. De asemenea, se arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) , ale art. 115 alin. (4) și ale art. 61, întrucât nu sunt întrunite cerințele situației extraordinare și ale urgenței. Sunt invocate, în acest sens, considerente ale deciziilor Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, nr. 544 din 28 iunie 2006, nr. 255 din 11 mai 2005, nr. 258 din 14 martie 2006, nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009, nr. 989 din 30 iunie 2009, nr. 421 din 9 mai 2007. Se arată că la baza adoptării ordonanței de urgență criticate nu stă nicio analiză a impactului pe care ar putea să-l aibă în mod efectiv intrarea în vigoare a prevederilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. Chiar în preambulul ordonanței de urgență se vorbește despre „potențialul“ impact. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, „potențial“ semnifică ceva ce se poate întâmpla în mod virtual. Totodată, se arată că între data desfășurării întregii proceduri parlamentare de adoptare a dispozițiilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 și data intrării acestora în vigoare nu s-a petrecut nicio situație specială, extraordinară, care să justifice adoptarea ordonanței de urgență; altfel spus, situația avută în vedere de unica putere legiuitoare nu s-a modificat în niciun mod. ...