Decizia ÎCCJ nr. 42/2019Punctul IV

IV. Aspectele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 9. Prin Încheierea de sesizare din data de 17 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 16.854/196/2013, completul de judecată al Curții de Apel Galați - Secția a II-a civilă a apreciat ca fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele motive: ... 10. Soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 491 alin. (1) și art. 472 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 11. În acest sens s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată depusă la Judecătoria Brăila, cerere completată succesiv, reclamanta a solicitat obligarea societății pârâte la: a) plata daunelor-interese rezultate din lipsa de folosință a unui bun imobil (fermă); ... b) recunoașterea unui drept de retenție asupra bunurilor pârâtei aflate în imobil, până la plata daunelor-interese pentru lipsa de folosință; ... c) plata penalităților contractuale pentru plata cu întârziere a unor produse livrate potrivit Contractului nr. xx din 27.04.2012. ... De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei societate în solidar cu pârâta persoană fizică la: d) plata prejudiciului rezultat din diferența de preț a unui bun contractat (145,72 tone de grâu). ... La rândul său, pârâta-reclamantă societate a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la: e) plata daunelor-interese rezultate din lipsa de folosință a unor bunuri mobile (inventar agricol) reținute de reclamanta-pârâtă în imobilul său fermă; ... f) plata daunelor-interese rezultate din distrugerea unor bunuri mobile (inventar agricol) reținute de reclamanta-pârâtă în imobilul său fermă; și ... g) restituirea mai multor bunuri mobile (inventar agricol) reținute de reclamanta-pârâtă în imobilul său fermă. ... ... 12. Prin Sentința civilă nr. 3.860 din 17 iunie 2016, Judecătoria Brăila a admis în parte cererea principală - capetele de cerere a) , c) și d) de mai sus -, dar a respins capătul de cerere b) . De asemenea, a admis în parte cererea reconvențională, numai în ceea ce privește capătul de cerere g) , respingând capetele de cerere e) și f) . ... 13. Împotriva sentinței au declarat apel pârâta-reclamantă societate și pârâta persoană fizică, iar Tribunalul Brăila - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 39 din 21 februarie 2018, a admis în parte apelul și a schimbat în parte sentința în sensul că a respins capătul de cerere a) din cererea principală a reclamantei-pârâte și a admis, în schimb, capătul de cerere e) din cererea reconvențională a pârâtei-reclamante. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. ... 14. Împotriva deciziei a declarat recurs principal intimata-reclamantă-pârâtă, solicitând casarea deciziei și, în rejudecare, respingerea apelului formulat de pârâta-reclamantă, cu menținerea sentinței Judecătoriei Brăila, recursul său privind așadar capetele de cerere a) și e) . ... 15. La rândul său, apelanta-pârâtă-reclamantă a declarat recurs incident împotriva deciziei Tribunalului Brăila, prin care a solicitat schimbarea în parte a acesteia în sensul respingerii capetelor de cerere c) și d) , dar al admiterii capătului de cerere f) . ... 16. Instanța de trimitere a arătat că aspectele litigiului puse în discuție prin cele două cereri de recurs sunt complet diferite: recursul principal privește capetele de cerere a) și e) , în vreme ce recursul incident se referă la capetele de cerere c) , d) și f) . ... 17. Dată fiind această situație, recurenta-reclamantă a invocat inadmisibilitatea recursului incident formulat de societatea pârâtă, susținând că recursul incident nu poate privi soluțiile asupra acelor aspecte ale litigiului care nu au fost atacate prin recursul principal, pentru că acestea au intrat sub autoritatea de lucru judecat la împlinirea termenului de recurs. ... 18. Curtea de Apel Galați, instanța de sesizare, a arătat că, dacă acceptă argumentul recurentei-reclamante, urmează să respingă fără o analiză pe fond recursul părții adverse; în caz contrar, urmează să analizeze și recursul incident, astfel că soluționarea pe fond a recursului incident depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 491 alin. (1) și art. 472 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 19. S-a menționat că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în mod constant în jurisprudența sa că obiectul sesizării pentru o hotărâre prealabilă l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât și una de drept procedural (cum este situația în cauza de față), dacă, prin consecințele pe care le produc, interpretarea și aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluționarea pe fond a cauzei, adică rezolvarea raportului de drept dedus judecății. ... 20. Problema de drept enunțată este nouă, sub aspect formal, textul de lege fiind cuprins într-un act normativ adoptat relativ recent, respectiv actualul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare abia la 15 februarie 2013. Chiar dacă și în legislația anterioară, și anume Codul de procedură civilă din 1865, a existat o soluție legislativă similară, problema de drept nu a pierdut caracterul de noutate pentru că, pe de o parte, dispoziția anterioară, reprezentată de art. 293 din Codul de procedură civilă din 1865, a fost reintrodusă abia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2005, iar, pe de altă parte, chestiunea în discuție nu a primit o dezlegare nici din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici din partea altor instanțe, printr-o practică judiciară consacrată. ... 21. De altfel, reglementarea actuală nu este identică celei anterioare, în prezent fiind conturat mai precis caracterul accesoriu al recursului incident; astfel, anterior, recursul incident (ca și apelul incident) se putea declara și înăuntrul termenului de recurs principal, iar în acest caz era considerat și el recurs principal, deci nu mai era afectat de actul de dispoziție al recurentului principal (care putea renunța la propria cale de atac) sau de soluția dată asupra recursului principal. Or, în prezent, această ipoteză nu mai este posibilă, recursul incident putând fi exercitat numai după expirarea termenului recursului principal, deci are întotdeauna caracter accesoriu. ... 22. S-a arătat și că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data sesizării. ... ...