Decizia ÎCCJ nr. 48/2019 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 20. Completurile de judecată învestite cu soluționarea apelurilor în dosarele nr. 2.688/269/2016 și nr. 2.689/269/2016 au arătat că problema de drept ce se solicită a fi dezlegată o constituie interpretarea dispozițiilor legale menționate, prin prisma prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, dar și a principiului securității raporturilor juridice și al bunei-credințe. ... 21. Astfel, tribunalul a apreciat că persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 se bucură de un „bun“, în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1, văzând că au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul unor hotărâri ale comisiei județene, urmate de emiterea titlurilor de proprietate, coroborat cu împrejurarea că au folosit terenul circa 8 ani, exercitând în acest interval de timp toate prerogativele dreptului de proprietate. ... 22. Articolul 1 din Protocolul nr. 1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală (Cauza Fostul rege al Greciei și alții împotriva Greciei, paragraful 79). Principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragrafele 109-110). În plus, orice ingerință în folosința acestui drept trebuie să aibă un scop legitim. De asemenea, în cauzele care implică o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru lipsa de acțiune din partea statului. Atât o atingere adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la a acționa trebuie să păstreze un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului (Cauza James și alții împotriva Regatului Unit și Cauza Fostul Rege al Greciei și alții împotriva Greciei menționată anterior, paragraful 87). ... 23. În fiecare cauză care implică pretinsa încălcare a acestei dispoziții trebuie să se verifice dacă, datorită acțiunii sau lipsei de acțiune a statului, persoana în cauză a trebuit să suporte o sarcină disproporționată și excesivă (Cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei). În această privință trebuie subliniat că incertitudinea - fie că este legislativă, administrativă sau care ține de practicile aplicate de autorități - este un factor de care trebuie să se țină seama în aprecierea conduitei statului. Într-adevăr, atunci când este în joc o problemă de interes general, autoritățile publice sunt obligate să reacționeze în timp util, în mod corect și cu cea mai mare coerență (Cauza Vasilescu împotriva României). ... 24. Rămâne de examinat dacă ingerința în folosința „bunului“ este justificată, ceea ce impune respectarea a trei condiții: legalitatea măsurii, intervenirea unei cauze de utilitate publică și respectarea exigenței de proporționalitate, ceea ce semnifică menținerea unui just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Brumărescu împotriva României, Cauza Străin și alții împotriva României etc.). ... 25. Instanța de trimitere a apreciat ca legală măsura pentru constatarea nulității absolute a hotărârilor comisiei județene, invocând dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, în forma în vigoare la data emiterii hotărârilor, precum și Decizia nr. 23/2011. ... 26. Dispozițiile legale de drept comun ce reglementează regimul juridic al nulității absolute prevăd că aceasta operează în cazul încălcării unor norme legale imperative de ordine publică, situație în care retroactivează, lipsind în totalitate de efecte juridice actul juridic respectiv. De regulă, normele imperative atrag, în cazul nerespectării lor, sancțiunea nulității absolute față de scopul urmărit, anume ocrotirea unui interes general. ... 27. În cauză se urmărește apărarea unor bunuri de interes general, respectiv dreptul de proprietate publică, astfel că se poate conchide în sensul existenței unei cauze de utilitate publică. ... 28. Sub aspectul raportului de proporționalitate, tribunalul a constatat că acesta nu este respectat, pentru următoarele considerente: a) buna-credință a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate; ... b) culpa reclamantului, care nu a contestat hotărârile comisiilor județene de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, dispozițiile protocolului de predare-primire a acestor terenuri și nici hotărârile comisiilor județene de validare a dreptului de proprietate privată; ... c) trecerea a circa 8 ani de la emiterea hotărârilor comisiei județene/emiterea titlurilor de proprietate până la formularea acțiunii în constatarea nulității absolute, timp în care persoanele cărora li s-a emis titlul de proprietate și-au exercitat nestingherite toate prerogativele dreptului de proprietate. ... ... 29. Interpretarea unor norme juridice prin prisma Convenției constituie o chestiune de drept, iar raportarea la prevederile acesteia impune relevarea circumstanțelor esențiale ale cauzei, în absența cărora nu se poate asigura cerința de proporționalitate. ... 30. Totodată, s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice civile, care este implicit în toate articolele din Convenție și care a fost consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere distanța mare în timp între data emiterii hotărârilor comisiei județene - 2007, finalizarea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991 și data formulării acțiunii în constatarea nulității. ... 31. Astfel, acțiunea în constatarea nulității hotărârilor comisiilor județene nu este decât o modalitate deghizată de a redeschide proceduri soluționate definitiv în baza Legii nr. 18/1991. ... 32. Tribunalul a apreciat că nu există nicio împrejurare substanțială și imperioasă de natură să justifice redeschiderea procedurilor, fără a se ajunge la încălcarea principiului securității raporturilor juridice. ... 33. Concluzionând, tribunalul a considerat că prin sesizările pendinte nu se solicită aprecieri asupra situației de fapt, care este simplă, clară și necontestată, ci interpretarea corelată a unor norme juridice prin raportarea la prevederile Convenției. ... ...