Decizia ÎCCJ nr. 23/2019 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 24. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 13.010/3/2017 nu a avut o opinie unitară asupra acestei probleme de drept. ... 25. Astfel, pe de o parte, s-a apreciat că, fiind vorba despre o hotărâre judecătorească definitivă, prin care s-ar fi stabilit în favoarea intimatului-reclamant cesionar întinderea dreptului la măsuri reparatorii (folosirea modului condițional optativ, timpul perfect, al verbului „a stabili“ fiind determinată de existența divergenței în complet asupra acestui aspect punctual), atunci, fiind vorba despre un bun câștigat, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu mai poate opera reducerea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în respectul inclusiv al Deciziei Curții Constituționale nr. 686/2014. Din această perspectivă nu prezintă relevanță împrejurarea dacă hotărârea judecătorească definitivă a fost pronunțată sub imperiul Legii nr. 165/2013 sau acest temei juridic nu a stat la baza emiterii sale. ... 26. Pe de altă parte, s-a apreciat că, atât timp cât procedura de despăgubire reglementată de Legea nr. 10/2001 cu ansamblul legilor sale conexe - Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 165/2013 - nu a fost epuizată în privința cedenților și, subsecvent, a cesionarului, avem de-a face cu o situație juridică în curs de desfășurare (facta pendentia), devenind astfel incidente prevederile Legii nr. 165/2013, deci inclusiv cele ale art. 24 alin. (2) , aplicabile în privința cesionarilor de drepturi la despăgubiri pentru imobilele preluate de autoritățile comuniste. Atât timp cât procesul de despăgubire presupus de notificarea/cererea de despăgubiri a autorilor intimatului-reclamant cesionar nu a fost finalizat în mod efectiv - momentul final fiind reprezentat de acordarea despăgubirilor, în cadrul procedurii speciale instituite de Legea nr. 165/2013 [indiferent dacă prin prisma art. 21 alin. (5) sau a art. 41 din Legea nr. 165/2013], atunci în cauză devin incidente, prin prisma dispozițiilor imperative ale art. 4 din Legea nr. 165/2013, prevederile art. 24 alin. (2) referitoare la plafonarea numărului punctelor. Algoritmul juridic este de altfel similar, mutatis mutandis, raționamentului dezvoltat de instanța supremă în Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 7 februarie 2017 (Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016). Este adevărat că elementul de distincție care se poate opune tratării similare din punct de vedere juridic a celor două situații menționate comparativ (situația prezentă și cea din Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016) este reprezentat de existența unei hotărâri judecătorești, însă în contraargumentare se observă, în primul rând, că în ambele situații procedura de reparare a expolierilor autorităților comuniste este nefinalizată, iar Decizia Curții Constituționale nr. 686/2014 vizează deținerea de hotărâri judecătorești de către persoanele îndreptățite, nu și situația particulară a cesionarilor beneficiari ai unor astfel de hotărâri definitive, cesionari al căror regim juridic aplicabil poate (și va trebui) fi circumstanțiat de art. 24 alin. (2) din lege. În al doilea rând, se observă că dosarul finalizat prin hotărârea judecătorească de care se prevalează cesionarul a fost inițiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în temeiul Legii nr. 247/2005. Legea nr. 165/2013, care a intrat în vigoare ulterior pronunțării hotărârii de primă instanță în respectivul dosar, nu a fost menționată de instanța de control judiciar care a soluționat recursul declarat în respectiva cauză, neexistând în cadrul deciziei respective vreo trimitere la noul act normativ special. Conchizând, în susținerea celei de-a doua opinii, s-a apreciat că situația prezentă poate fi considerată analogă restrângerilor legale apreciate necesare de legiuitor, exempli gratia servituțile legale de utilitate și interes public care afectează unele bunuri imobile proprietate privată. ... ...