Decizia ÎCCJ nr. 39/2019 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina A. Obiectul judecății și soluția instanței de fond 2. Prin Sentința civilă nr. 9.700 din 26.09.2018, Judecătoria Iași a respins plângerea formulată de compania de transport aeriană A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, încheiat la data de 11.11.2017 de către agentul constatator al intimatului, prin care petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în suma de 8.000 lei. ... 3. S-a reținut că, în data de 9.11.2017, ora 21,50, pe PPF Aeroport Iași, petenta a transportat, din direcția München cu zborul 0B6886, pe cetățeanul B, cu document de călătorie fals, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și de art. 134 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002), și sancționată de art. 135 lit. d) din același act normativ. ... 4. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că societatea sancționată nu are de făcut mențiuni cu privire la conținutul procesului-verbal. ... 5. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, potrivit cărora intrarea pe teritoriul României poate fi permisă străinilor care (...) posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, care este acceptat de statul român, precum și prevederile art. 7 alin. (1) din același act normativ, conform cărora este interzisă aducerea în România de către companiile de transport aeriene, navale sau terestre a străinilor fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau vize false ori falsificate sau ascunși în mijloacele de transport ori care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și b) . ... 6. Potrivit art. 134 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, este considerată contravenție nerespectarea de către transportator a interdicțiilor prevăzute la art. 7 alin. (1) din același act normativ, iar conform art. 135 lit. d) din actul normativ în discuție contravenția prevăzută la art. 134 pct. 1 din aceeași ordonanță de ordonanță se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 15.000 lei, calculată pentru fiecare străin transportat. ... 7. În conformitate cu art. 18 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001), controlul pașapoartelor și al celorlalte documente pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autoritățile române, precum și al celor eliberate de autoritățile străine, recunoscute sau acceptate de statul român, potrivit legii, se face de către polițistul de frontieră. ... 8. Potrivit art. 21 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, aprobată cu modificări prin Legea nr. 81/2002, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001), în zona de competență, Poliția de Frontieră Română realizează controlul documentelor pentru trecerea frontierei de stat în punctele de trecere deschise traficului internațional, la intrarea în și la ieșirea din zonele libere, în punctele de mic trafic și treceri simplificate sau în alte locuri, după caz, potrivit legii. ... 9. Instanța de judecată a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul prevăzut la art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 2/2001), și că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. ... 10. Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată a reținut că, deși Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară. ... 11. Instanța de judecată a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale, în cuantum de 8.000 lei, aplicată în cauză, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală“, în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară. ... 12. Judecătoria a reținut, de asemenea, că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. ... 13. Instanța de judecată a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. ... 14. În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 7 alin. (1) ,art. 134 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 și sancționată de art. 135 lit. d) din același act normativ, instanța de judecată a reținut că plângerea apare ca neîntemeiată. ... 15. A fost respinsă apărarea petentei, întemeiată pe argumentul că obligația legală de a verifica legalitatea documentelor prezentate de către pasageri la trecerea frontierei de stat în punctele de trecere deschise traficului internațional revine Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, ea având doar obligația de a verifica dacă există identitate între datele înscrise pe biletul de avion și cele din documentul de identitate, întrucât agenții de handling nu dețin mijloacele tehnice necesare identificării unor documente de călătorie false, iar autoritatea competentă - Autoritatea de Frontieră de la Aeroportul din München nu a descoperit nicio neregulă în ceea ce privește documentele de transport prezentate de pasager. ... 16. Instanța a reținut că simpla negare a petentei, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia; or, în cauză, petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție contestat, existând la dosar doar susținerile acesteia împotriva prezumției de temeinicie a actului contestat și a probelor indubitabile administrate în cauză, respectiv refuzul intrării la frontieră nr. 1.542/9.11.2017, dovada de reținere a obiectelor (înscrisuri) ex. nr. 1/9.11.2017, proces-verbal nr. 4.332.529/9.11.2017, proces-verbal din 9.11.2017, permis conducere Suedia, carte de identitate Suedia, punct de vedere agent din 19.02.2018, din care rezultă, fără dubiu și contrar susținerilor petentei, realitatea celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat. ... 17. Sub acest aspect, deși se menționează prevederile art. 18 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001, potrivit cărora controlul pașapoartelor și al celorlalte documente pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autoritățile române, precum și al celor eliberate de autoritățile străine, recunoscute sau acceptate de statul român, potrivit legii, se face de către polițistul de frontieră, și prevederile art. 21 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001, potrivit cărora în zona de competență, Poliția de Frontieră Română realizează controlul documentelor pentru trecerea frontierei de stat în punctele de trecere deschise traficului internațional, la intrarea în și la ieșirea din zonele libere, în punctele de mic trafic și treceri simplificate sau în alte locuri, după caz, potrivit legii, nu poate fi contestat conținutul clar, previzibil și accesibil al prevederilor art. 7 alin. (1) ,art. 134 pct. 1 și art. 135 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002. ... 18. Cu alte cuvinte, deși culpa primordială în permiterea accesului peste punctul de control al cetățeanului B, cu document de călătorie fals, aparține Autorității de Frontieră de la Aeroportul din München, autoritate care nu a descoperit/nu a raportat nicio neregulă în ceea ce privește documentele de transport prezentate de pasager, o interpretare contrară, în sensul că petenta nu are nicio culpă în transportul acestui cetățean, ar lipsi de conținut prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, potrivit cărora este interzisă aducerea în România de către companiile de transport aeriene, navale sau terestre a străinilor fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau vize false ori falsificate sau ascunși în mijloacele de transport ori care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și b) . ... 19. Mai mult decât atât, deși petenta, într-o redare exhaustivă a dispozițiilor legale, evidențiază atribuțiile Poliției de frontieră în controlul documentelor pentru trecerea frontierei de stat române, ea invocă propria culpă pentru a obține protecția unui drept, interpretare care nu poate fi primită. ... 20. Instanța de judecată a respins și argumentul petentei, potrivit căreia aceasta, în calitate de transportator aerian, nu este dotată cu aparatura necesară pentru identificarea documentelor de transport falsificate și că, în raport cu acestea, nu i se poate angaja răspunderea pentru fapta prevăzută de art. 7 alin. (1) ,art. 134 pct. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 și sancționată de art. 135 lit. d) din același act normativ, justificat de faptul că o atare interpretare ar face inaplicabilă o dispoziție legală în vigoare. ... 21. Judecătoria a invocat, în sprijinul soluției de respingere a plângerii contravenționale, și practica instanței de contencios al drepturilor omului, menționând în acest sens Cauza Ioan Pop c. României (Cererea nr. 40.301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat: „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile (a se vedea Anghel, citată anterior, pct. 58 și 59), paragraful 30. ... 22. În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din același act normativ. ... 23. Instanța de judecată a reținut că, din probele administrate, rezultă că pericolul social al faptei reținute în sarcina petentei este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind regimul străinilor în România. ... 24. În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petenta a fost sancționată cu amenda egală cu minimul prevăzut de lege, față de atitudinea procesuală a petentei și de neconștientizare de către aceasta a obligațiilor care îi revin în materia circulației străinilor, instanța a considerat că scopul educativ și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins numai prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator. ... ... B. Calea de atac formulată 25. Împotriva soluției pronunțate de instanța de fond a declarat apel petenta, care a susținut că litigiul face parte dintr-o serie de alte litigii în care compania aeriană a fost implicată și ale căror soluții au fost și sunt contradictorii. A arătat că toate litigiile sale decurg din modalitatea defectuoasă de înțelegere a aplicării dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, lăsate la latitudinea fiecărui agent constatator. ... 26. Apelanta a reiterat argumentul potrivit căruia obligația sa, stabilită prin Convenția de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, din 19 iunie 1990 (Convenția de aplicare a Acordului de la Schengen), este aceea de a lua măsuri pentru a se asigura că străinul transportat se află în posesia documentelor de călătorie cerute la intrarea pe teritoriul statelor contractante, întrucât nu este autoritate de control și nu are alt fel de atribuții. De asemenea, a susținut că deținerea de aparatură pentru detectarea de falsuri și accesul la baza de date internaționale nu îi sunt permise. ... 27. Apelanta a apreciat că instanța de fond a făcut o analiză incorectă și a concluzionat eronat asupra vinovăției și gravității faptei, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale și soluțiilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. ... 28. S-a susținut de către apelantă că soluția atacată nu rezolvă problema existentă, și anume sancționarea societății în condițiile în care aceasta nu are dreptul să dețină aparatura specifică și nici acces la bazele de date. ... 29. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. ... 30. Prin cererea de apel, apelanta a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizării supuse analizei de față. ... 31. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că aceasta vizează, în realitate, aplicarea unor norme legale la situația de fapt dedusă judecății în litigiul dintre părți; a apreciat că situația juridică dedusă judecății, ce constituie problema de drept invocată în sesizare, este reglementată expres și explicit de către legiuitor, textul art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 nelăsând loc de interpretări. ... 32. Intimata susține că ceea ce se urmărește, în realitate, prin cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție este ca instanța supremă să stabilească dacă transportatorul aerian are obligația de a se dota cu mijloace tehnice de specialitate pentru a depista documentele sau vizele false, însă această obligație nu poate fi stabilită prin dezlegarea unei chestiuni de drept pe calea mecanismului de prevenire a unei practici juridice neuniforme și doar de către legiuitor. ... ... ...