Decizia ÎCCJ nr. 39/2019 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 37. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanșarea acestei proceduri. ... 38. S-a arătat, astfel, că cererea este formulată în fața unui complet de judecată constituit la nivelul unui tribunal, care este învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță (apel), că de chestiunea de drept supusă dezlegării depinde soluționarea pe fond a cauzei, iar problema de drept în discuție este nouă și asupra acesteia instanța supremă nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 39. Instanța de trimitere opinează că dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 sunt neechivoce, revenind acesteia, ca instanță învestită cu soluționarea cauzei, competența să stabilească, în funcție de probele cauzei, dacă situația de fapt dedusă judecății în litigiul dintre părți se încadrează sau nu în textul de lege invocat, sub aspectul existenței subiectului și obiectului contravenției, a laturii obiective și subiective. ... 40. Se arată că problema, invocată de apelantă, referitoare la obligația companiei de transport aerian de a se dota cu mijloace tehnice de specialitate pentru a depista documentele sau vizele false, nu poate fi rezolvată prin folosirea mecanismului de prevenire a unei practici juridice neuniforme. De asemenea, instanța de trimitere apreciază că prin interpretarea propusă, apelanta tinde la o restrângere nejustificată a efectelor directe ce decurg din dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 cu privire la obligațiile sale. ... ... ...