Decizia ÎCCJ nr. 37/2019 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 72. În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanțele naționale au transmis hotărârile judecătorești identificate ca fiind relevante pentru chestiunile de drept ce fac obiectul analizei în prezenta cauză, precum și punctele de vedere teoretice exprimate de către judecători, din răspunsurile comunicate rezultând următoarele aspecte: ... 73. Marea majoritate a curților de apel au învederat că nu s-a identificat practică judiciară la instanțele aflate în circumscripțiile teritoriale ale acestora. Doar la nivelul Curții de Apel Cluj, Curții de Apel Iași și al Curții de Apel Suceava au fost identificate hotărâri judecătorești prin care a fost analizată cazuistica ce face obiectul sesizării. ... 74. Din punctele de vedere teoretice exprimate de colectivele de judecători, precum și din practica judiciară identificată au rezultat următoarele aspecte: ... 75. Cu privire la prima chestiune din sesizare, în opinia majoritară s-a apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, dovada dreptului de proprietate se face în condițiile art. 6 alin. (1) din aceeași lege. S-a arătat că, în această materie, nici principiul bunei-credințe și nici folosința faptică nu dovedesc dreptul de proprietate din perspectiva legislației interne și a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Într-o opinie minoritară, s-a considerat că îndreptățirea la reconstituire, în situația dată, poate rezulta din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și din aplicarea principiului bunei-credințe, în situația culpei comisiilor de fond funciar cu ocazia emiterii titlului de proprietate și trecerea a 13 ani de la data emiterii titlului de proprietate până la formularea acțiunii în constatarea nulității absolute a acestuia. ... 76. Referitor la cea de-a doua chestiune, opinia majoritară a fost că prevederile art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 se raportează la suprafața de teren cu vegetație forestieră ce a aparținut în proprietatea, înzestrarea, folosința sau administrarea unităților de cult, ca subiecte de drept individuale care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. S-a exprimat și o opinie minoritară, în sensul că aceste prevederi se referă la terenurile ce au aparținut, în aceleași modalități, cultului religios din care fac parte aceste unități de cult. ... 77. Opinia majoritară exprimată cu privire la cea de-a treia chestiune din sesizare este că, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar fostul proprietar, deoarece numai acesta poate face dovada dreptului de proprietate. În opinia minoritară, s-a apreciat că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate atât fostul proprietar, cât și titularul unui drept de folosință considerat „proprietar util“. ... 78. Cu privire la ultima chestiune, cea de-a patra, au fost exprimate ambele opinii, atât în sensul că prevederile art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 nu se aplică automat, partea interesată având posibilitatea formulării unei cereri în considerarea noilor reglementări, cât și în sensul că odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000, acestea au devenit aplicabile în mod automat, în cazul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pendinte. ... 79. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit Adresei din 3 aprilie 2019 a Secției I civile a acestei instanțe, au fost identificate Decizia nr. 3.332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, la care se face referire în încheierea de sesizare, precum și Decizia nr. 2.330 din 31 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 2.620/102/2010, prin care s-a reținut că „hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate nu are caracter declarativ, petentul care a formulat plângere admisă în temeiul legilor fondului funciar fiind considerat că este beneficiarul reconstituirii de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de reconstituire, iar nu de la un moment anterior. În acest sens, trebuie menționat că, în absența unei dispoziții legale exprese care să confere titularului plângerii recunoașterea dreptului de proprietate prin reconstituire asupra terenului în litigiu anterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, acesta dobândește dreptul la reconstituire tocmai prin efectul pronunțării hotărârii rămase irevocabile, care dobândește autoritate de lucru judecat de la acest moment“. Nu au fost identificate cauze având ca obiect problema de drept supusă dezbaterii, litigiile în materia fondului funciar nefiind de competența materială a instanței supreme. ... 80. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul judiciar civil, prin Adresa nr. 469/C/767/III-5/2019 din 27 martie 2018, a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări. ... ...