Decizia ÎCCJ nr. 32/2019 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 57. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 58. Prin această reglementare au fost instituite o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 59. Primele trei condiții prevăzute de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată la tribunal, instanța învestită cu soluționarea apelului urmează să judece cauza în ultimă instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 718 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, prin pronunțarea unei decizii care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, cauza ce face obiectul judecății aflându-se în competența legală a unui complet de judecată al Tribunalului București, titularul sesizării. ... 60. De asemenea sunt realizate și cerințele referitoare la noutatea chestiunii de drept a cărei lămurire se cere și lipsa statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept invocate, aceasta neformând nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 61. În privința condiției de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat, în jurisprudența sa, că problema de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). ... 62. În egală măsură, chestiunea de drept trebuie să prezinte un anumit grad de dificultate, reflectat în interpretări diferite, care, fie doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. ... 63. Pentru a demonstra necesitatea intervenției mecanismului de unificare a practicii, în problema care se susține că necesită interpretare, autorul sesizării ar trebui să semnaleze complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la niște tendințe jurisprudențiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, care să reclame necesitatea intervenției Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 64. Este de reamintit, sub acest aspect, că art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este ținut în primul rând să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite. Deși evaluarea condiției revine prezentei instanțe, dispozițiile procedurale menționate impun instanței de trimitere o primă evaluare a acesteia. ... 65. Unicul argument invocat de autorul sesizării este acela că problema de drept ridicată este realmente nouă și presupune o analiză interdisciplinară a problemei sesizate, capacitate care este limitată în privința secției civile a tribunalului, însă asigurată pe deplin de completul specializat al Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 66. Caracterul pluridisciplinar al problemei de drept supuse analizei, în raport cu competența materială procesuală a instanței care are spre soluționare cauza, nu poate constitui însă, în sine, temei pentru activarea mecanismului de unificare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, atunci când nu este evidențiată o problemă de drept reală, concretizată într-o dificultate concretă a instanței în legătură cu dezlegarea chestiunii de drept. ... 67. Prin sesizare se solicită să se deceleze care este termenul de prescripție aplicabil unei anumite categorii de creanțe, operațiune ce presupune, așa cum reține chiar instanța de trimitere, identificarea naturii juridice a creanței în cauză, pentru ca apoi chestiunea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită să decurgă automat din aceasta. ... 68. Se poate însă lesne constata, pornind de la conținutul actului de sesizare, că instanța de trimitere nu are vreo dificultate legată de calificarea creanței, solicitându-se practic Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pronunțarea unei hotărâri prin care să soluționeze litigiul. ... ...