Decizia ÎCCJ nr. 44/2019 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.I. Asupra admisibilității sesizării 52. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 53. Așadar, legiuitorul, în cuprinsul articolului anterior menționat, a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: a) existența unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza în ultimă instanță; ... c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... d) o chestiune de drept cu caracter de noutate și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 54. Condiția existenței unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță, este îndeplinită, întrucât, din cuprinsul Încheierii de sesizare din 7 mai 2019 pronunțate în Dosarul nr. 3.837/332/2017 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă, rezultă că litigiul în legătură cu care a fost formulată sesizarea este în curs de judecată, titularul sesizării, învestit cu soluționarea cauzei în faza procesuală a recursului, urmând a soluționa cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, raportat la art. 96 pct. 3 și art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, este definitivă. ... 55. De asemenea, cauza ce face obiectul judecății în recurs se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel, învestit să soluționeze litigiul având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 82.494 lei, reprezentând plata cotelor de 7% și penalități de întârziere aferente, datorate pentru lucrările de modernizare drumuri comunale și ulițe din comuna Bălăcița, județul Mehedinți, conform Autorizației de construire nr. 1 din 28 martie 2011, litigiu care a parcurs două faze procesuale, fiind judecat în primă instanță de către Judecătoria Vânju Mare și în apel de către Tribunalul Mehedinți, ceea ce conferă curții de apel atributul de a judeca în ultimă instanță, potrivit art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă. ... 56. Este îndeplinită și condiția de admisibilitate referitoare la relația dintre dezlegarea dată chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei. Astfel, între problema de drept ce face obiectul sesizării și soluționarea pe fond a cauzei există un raport de dependență în sensul că hotărârea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție o pronunță în procedura mecanismului judiciar de unificare a jurisprudenței produce un efect concret asupra soluției pronunțate în procesul pendinte. În cauză, sesizarea de față pune în discuție o chestiune de drept de a cărei lămurire poate depinde soluționarea fondului cauzei deduse judecății, întrucât soluționarea recursului și, implicit, a acțiunii introductive, sunt indisolubil legate de lămurirea chestiunii de drept referitoare la aplicarea scutirii menționate în art. 25 alin. (2) al Legii nr. 255/2010, în forma anterioară modificării sale prin Legea nr. 233/2018, numai în legătură cu lucrările care au loc în cadrul procedurii exproprierii sau pentru toate categoriile de lucrări menționate în cadrul acestui articol, de vreme ce obiectul pretențiilor deduse judecății reprezintă contribuții la care se face referire în cadrul acestui temei juridic. ... 57. Se constată și îndeplinirea condițiilor de admisibilitate referitoare la noutatea chestiunii de drept și la nepronunțarea asupra acesteia de către Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 58. Astfel, problema de drept semnalată de titularul sesizării este nouă, întrucât legislația care a suscitat interpretări diferite este relativ recentă, iar examenul jurisprudențial și opiniile teoretice exprimate de instanțele din țară au relevat că nu s-a cristalizat o practică unitară și constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în scopul prevenirii apariției unei jurisprudențe neunitare. ... 59. Chestiunea de drept semnalată de titularul sesizării își are izvorul într-un act normativ de dată relativ recentă, care a fost modificat în anul 2018 pentru clarificarea aspectului adus în discuție, moment până la care Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat pe calea unui recurs în interesul legii și nici printr-o hotărâre prealabilă, în prezent neexistând un recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 60. Luând în considerare dificultatea de interpretare generată de corelarea dispozițiilor legale, care prefigurează apariția unei practici neunitare cu privire la problema de drept care face obiectul sesizării, deja identificată în jurisprudența națională la șapte din cele cincisprezece curți de apel, se apreciază chestiunea de drept supusă dezbaterii ca fiind una veritabilă, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... ... X.II. Asupra fondului sesizării 61. Constatând existența unei practici neunitare privind interpretarea și aplicarea art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 233/2018, se consideră că dezlegarea problemei de drept în discuție se poate realiza printr-o interpretare teleologică și sistematică a normelor cuprinse în Legea nr. 255/2010. ... 62. Astfel, în expunerea de motive a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local sa arătat că „Prin prezentul act normativ, inițiatorul propune un cadru juridic pentru luarea măsurilor de pregătire a realizării obiectivelor de interes național, județean și local și a obiectivelor de importanță strategică și securitate națională care, în forma simplificată, să stabilească relația dintre expropriat și expropriator, (…)“. ... 63. „Procedurile de expropriere instituite de prezentul proiect de act normativ permit, în primul rând, ducerea la îndeplinire, în timp util, a procesului accelerat de realizare a obiectivelor de interes național, județean și local și a obiectivelor de importanță strategică și securitate națională, conform strategiilor și programelor aprobate de Guvernul României, precum și onorarea în termen de către statul român a obligațiilor asumate prin convențiile și acordurile internaționale“. ... 64. În considerarea scopului avut în vedere de inițiatorul actului normativ, acela al realizării unor proceduri de expropriere, Legea nr. 255/2010 a reglementat în mod sistematic, ulterior stabilirii domeniului său de aplicare, în art. 1, sfera lucrărilor de utilitate publică, a calității de expropriator și expropriat, menționând în continuare întreaga procedură a exproprierii: etapele, competențele autorităților implicate în procedura exproprierii, drepturile expropriatului și obligațiile expropriatorului și ale altor unități competente pentru ca, în final, în capitolul VIII, intitulat „Dispoziții finale“, în art. 32 și 34, să menționeze că prevederile prezentei legi se aplică și în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, Legea nr. 255/2010 urmând a se completa în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi. ... 65. Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică reprezintă legea generală în materie de expropriere, astfel că trimiterea pe care Legea nr. 255/2010 o face la această lege semnifică tocmai caracterul pe care legiuitorul a înțeles să îl dea Legii nr. 255/2010, acela de lege specială în materia exproprierii, aplicabilă în domeniul specializat al obiectivelor de interes național, județean și local. ... 66. Ca atare, atât din expunerea de motive a Legii nr. 255/2010, din titulatura acesteia, cât și din modul în care este reglementată, din trimiterile pe care le face la incidența altor legi care reglementează procedura exproprierii, rezultă fără putință de tăgadă că prevederile sale se circumscriu exclusiv scopului realizării unor obiective de interes național, județean și local derulate în cadrul unor proceduri de expropriere pentru cauză de utilitate publică, motiv pentru care niciunul dintre articolele Legii nr. 255/2010 nu poate fi aplicat decât pentru lucrările desfășurate în cadrul unor proceduri de expropriere. ... 67. În acest context trebuie analizată și scutirea prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 233/2018. ... 68. Deși este cert că acest articol nu prevedea expres că scutirea de la plata taxelor prevăzute de Legea nr. 10/1995 și Legea nr. 50/1991 se acordă numai pentru lucrările de construcții necesare realizării unei exproprieri pentru cauză de utilitate publică, executate în cadrul proiectelor autorităților administrației publice județene și locale, privind dezvoltarea de obiective de interes național, respectiv de interes județean și local, textul trebuie interpretat sistematic, luând în considerare locul său în cadrul reglementării. ... 69. Art. 25 se regăsește în capitolul VI al Legii nr. 255/2010, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 233/2018, intitulat „Avize, acorduri, certificate și autorizații“, care debutează cu art. 24 în cuprinsul căruia este menționată cerința ca depunerea documentațiilor pentru eliberarea certificatelor de urbanism necesare realizării lucrărilor prevăzute la art. 1 al Legii nr. 255/2010 să se realizeze de către expropriator. ... 70. Cum această prevedere impune expres cerința existenței unei exproprieri, se desprinde din nou concluzia că lucrările prevăzute la art. 1 din lege sunt executate în legătură cu exproprierea, numai în urma declanșării unei astfel de proceduri existând persoane juridice care dobândesc calitatea de expropriator și cărora le revin obligațiile de obținere a documentației necesare prevăzute în acest capitol. ... 71. Art. 24 reamintește, în mod explicit, că toate aceste proceduri se aplică doar în ipoteza în care a avut loc o expropriere, astfel încât art. 25, care face parte din același capitol, trebuie și el interpretat în aceleași coordonate, determinate de cerința ca lucrările de construcții să fie executate pe coridorul de expropriere. ... 72. Din interpretarea coroborată a acestor texte legale rezultă că scutirea prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 operează numai în cazul lucrărilor executate în cadrul proiectelor cuprinse în programul Ministerului Transporturilor, Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerului Economiei, Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale pentru Resurse Minerale sau în cele ale autorităților administrației publice județene și locale, privind dezvoltarea de obiective de interes național, respectiv de interes județean și local și care sunt în legătură cu exproprierea unor terenuri pentru cauză de utilitate publică. ... 73. Faptul că, ulterior abrogării Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 184/2008, prevederile art. 3 alin. (10) din actul normativ abrogat au fost preluate în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 nu trebuie să conducă automat la concluzia menținerii scutirii de la plată a taxelor către Inspectoratul de Stat în Construcții, menționate în Legea nr. 10/1995 și în Legea nr. 50/1991, pentru toate lucrările de construcții executate în cadrul proiectelor cuprinse în programul Ministerului Transporturilor sau în cele ale autorităților administrației publice locale privind dezvoltarea de drumuri de interes național, respectiv de interes județean și local, deoarece Legea nr. 198/2004 nu condiționa acordarea scutirii de existența unei exproprieri, iar obiectul său de reglementare era mai restrâns decât cel al Legii nr. 255/2010 (referindu-se numai la lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, pe când obiectul Legii nr. 255/2010 privea toate lucrările necesare realizării unor obiective de interes național, județean și local). ... 74. A îmbrățișa un punct de vedere contrar ar însemna ca o scutire, ca măsură legislativă de favoare care, din acest motiv, se impune a fi interpretată restrictiv, să se aplice extensiv, în cadrul unei legi ulterioare, al cărei obiect de reglementare este nu doar mai vast, ci este și limitat expres, în chiar titlul său, la un anume scop, acela al realizării de lucrări în cadrul procedurii de expropriere, cerință care nu exista în vechea reglementare. ... 75. Abrogarea unui act normativ printr-un nou act normativ, care legiferează parțial în același domeniu, nu impune legiuitorului reluarea integrală și în aceeași formă a reglementărilor din legea anterioară, iar, în cazul în care aceasta se produce, sfera de aplicare nu poate fi prezumată ca fiind aceeași, norma preluată neputând fi desprinsă din contextul noului act normativ în care a fost inserată sau interpretată și aplicată independent de obiectul de reglementare a acestuia, numai în acord cu actul normativ abrogat. ... 76. Prin adoptarea Legii nr. 233/2018, care a completat textul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, prevăzând expres că scutirea privește taxele „datorate pentru lucrările de construcții executate pe coridorul de expropriere“, legiuitorul a confirmat faptul că trebuia delimitată, încă de la început, sfera lucrărilor în privința cărora operează scutirea menționată, ca fiind în legătură cu o expropriere pentru cauză de utilitate publică. ... 77. Modificările pe care Legea nr. 233/2018 le-a adus Legii nr. 255/2010 nu reprezintă o retroactivitate a legii noi, ci un argument în plus, în sensul că legiuitorul a adus doar clarificări unui text de lege susceptibil de mai multe interpretări și a cărui semnificație putea fi dedusă doar din interpretarea corelată a acestuia cu celelalte norme cuprinse în Legea nr. 255/2010. ... 78. Prin acest act normativ modificator, legiuitorul și-a exprimat într-o manieră mult mai clară intenția de legiferare inițială și nu a restrâns sfera de aplicare a scutirii doar la lucrările executate pentru expropriere întrucât, încă de la început, aceasta era delimitată în raport cu lucrările enumerate la art. 1 al Legii nr. 255/2010, a căror efectuare era vizată de realizarea exproprierii pentru cauză de utilitate publică, astfel cum reieșea fără echivoc din cuprinsul art. 2 alin. (2) al Legii nr. 255/2010, care identifica expropriatorul pentru fiecare categorie de obiective: de interes național, de interes județean și de interes local. ... ... ...