Decizia ÎCCJ nr. 5/2019 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție XII.I. Admisibilitatea sesizării 47. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 48. Prin această reglementare au fost instituite o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 49. Procedând în prealabil la analiza admisibilității sesizării, se constată că pricina în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată la curtea de apel, instanța învestită cu soluționarea apelului urmează să judece cauza în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, cauza ce face obiectul judecății aflându-se în competența legală a unui complet de judecată al Curții de Apel Galați, titulara sesizării. ... 50. De lămurirea modului de interpretare a prevederilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 depinde soluționarea pe fond a cauzei în legătură cu care s-a formulat sesizarea, ce are ca obiect confirmarea planului de reorganizare a debitorului A, întrucât, prin apelul dedus judecății instanței de trimitere, creditorul reiterează critica referitoare la faptul că eșalonarea creanțelor curente nu este permisă de art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014. ... 51. Problema de drept ce face obiectul sesizării este nouă, deoarece jurisprudența creată până în prezent la nivelul instanțelor nu este atât de consistentă încât să se poată conchide că ar exista o jurisprudență constantă și continuă în materia de referință. Astfel, examenul jurisprudențial a relevat că nu s-a cristalizat o opinie majoritară de durată în privința chestiunii de drept a cărei rezolvare de principiu se solicită, punctele de vedere exprimate și soluțiile pronunțate conturând cu evidență posibilitatea apariției unei practici neunitare. ... 52. Este îndeplinită și ultima condiție impusă de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 53. Sesizarea îndeplinește și condițiile prefigurate în art. 520 din Codul de procedură civilă, conținând argumentele care susțin admisibilitatea sa, punctul de vedere al instanței și al părților. ... 54. În aceste condiții rezultă că sesizarea îndeplinește cerințele prescrise de lege pentru activarea mecanismului de unificare a practicii judiciare. ... ... XII.II. Asupra fondului sesizării 55. Problema de drept ce se solicită a fi dezlegată pe calea mecanismului hotărârii prealabile este aceea de a stabili dacă dispozițiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „planul de reorganizare va menționa: [...] e) modalitatea de achitare a creanțelor curente“, pot fi interpretate în sensul că prin planul de reorganizare a debitorului se poate prevedea eșalonarea la plată a creanțelor curente (inclusiv a celor bugetare). ... 56. Așadar, sesizarea instanței de trimitere privește înțelesul sintagmei „modalitatea de achitare a creanțelor curente“, utilizată de legiuitor în conținutul textului legal anterior menționat, respectiv a se stabili dacă eșalonarea la plată a creanțelor curente (stabilirea de rate și termene de scadență ale acestor rate) se subsumează acesteia. ... 57. Interpretarea normei în discuție nu se poate limita la sensul gramatical al termenului modalitate (mod, mijloc, putință, posibilitate), ci trebuie să aibă în vedere scopul urmărit de legiuitor prin stabilirea acestei cerințe a planului de reorganizare și regimul juridic al creanțelor curente, astfel cum este acesta stabilit prin Legea nr. 85/2014. ... 58. Din perspectiva evoluției reglementărilor în materie trebuie precizat că Legea nr. 85/2006 nu conținea, în art. 95 alin. (5) , o cerință similară celei prescrise de art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014. ... 59. De asemenea, se constată că la redactarea noii legi a insolvenței legiuitorul a fost preocupat de asigurarea unei protecții sporite și mai eficiente a creditorilor împotriva posibilității debitorului de fraudare a intereselor acestora prin intermediul planului de reorganizare, în acest sens fiind edictate dispozițiile art. 138 alin. (5) , art. 139 alin. (1) lit. a) , art. 139 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2014. ... 60. Aceeași preocupare a legiuitorului transpare și în ceea ce îi privește pe titularii creanțelor curente, adică acele creanțe rezultând din exercitarea de către debitor a activității curente, așa cum este definită prin art. 5 pct. 2 din Legea nr. 85/2014 ca „activitate de producție, comerț sau prestări de servicii și operațiuni financiare, propusă a fi efectuată de debitor în perioada de observație și în perioada de reorganizare, în cursul normal al activității sale, cum ar fi: a) continuarea activităților contractate și încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate; b) efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora; c) asigurarea finanțării capitalului de lucru in limite curente“. ... 61. Astfel, ca element de noutate față de vechea lege a insolvenței, titularul unei creanțe curente al cărei cuantum depășește valoarea-prag are posibilitatea de a solicita, prin mecanismele reglementate de art. 75 alin. (3) și (4) , art. 77 alin. (2) și art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, în perioada de observație, dar și în perioada de reorganizare, recunoașterea creanței și, ulterior, deschiderea procedurii de faliment al debitorului, în caz de întârziere la plată pentru mai mult de 60, respectiv 90 de zile de la scadență, în cazul creanțelor furnizorilor de utilități. Judecătorul-sindic va putea respinge cererea de trecere la faliment doar în trei ipoteze: creanța curentă nu este datorată, este achitată sau debitorul a încheiat o înțelegere de plată cu creditorul curent. ... 62. Titularii creanțelor curente sunt, în acord cu prevederile art. 5 pct. 21, creditori curenți, adică acei creditori ce dețin creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care au dreptul de a li se achita cu prioritate creanța, integral și imediat, conform documentelor din care rezultă. ... 63. Această regulă rezultă atât din art. 5 pct. 21, cât și din art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. ... 64. Prin urmare, titularii acestui tip de creanțe au prioritate la plată și nu intră în concurs cu creditorii îndreptățiți să participe la procedură (titularii creanțelor anterioare deschiderii procedurii contra debitorilor, înscriși în tabelele de creanțe), art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 preluând principiul plății imediate și integrale consacrat de art. 64 alin. (6) din vechea Lege a insolvenței nr. 85/2006. ... 65. Regimul juridic privilegiat aplicabil creanței curente, care derogă de la principiile fundamentale ale procedurii insolvenței (procedură colectivă, concursuală și egalitară), se justifică prin imperativul continuării activității debitorului după data deschiderii procedurii insolvenței, pentru evitarea intrării debitorului în faliment. Trebuie observat că, în general, creanțele curente reprezintă contravaloarea furnizării către debitor a unor servicii sau produse necesare desfășurării activității acestuia, în temeiul unor contracte anterioare deschiderii procedurii și care nu pot fi denunțate sau modificate de către creditor [art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014], astfel că, oricând, un furnizor căruia nu îi este achitată creanța curentă poate înceta contractul pe motiv de neplată, cu consecințe grave pentru toți creditorii. ... 66. În egală măsură, dispozițiile legale din care rezultă acest regim juridic de favoare sunt în concordanță cu procedura de reorganizare judiciară și cu conținutul dat de art. 5 pct. 53 și pct. 54 teza I și art. 133 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 planului de reorganizare, document fundamental al procedurii de reorganizare, care cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor înscrise în tabelul definitiv. ... 67. Cum în tabelul definitiv sunt cuprinse toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, conform art. 5 pct. 67 teza I din Legea nr. 85/2014, rezultă că programul de plată a creanțelor menționat în planul de reorganizare nu poate cuprinde cuantumul creanțelor curente, față de conținutul explicit al prevederilor art. 5 pct. 53 din același act normativ. ... 68. Dacă creanțele născute anterior deschiderii procedurii nu pot fi achitate decât în baza graficului de plată cuprins în planul de reorganizare, cheltuielile curente, născute în perioada de observație, trebuie achitate de îndată ce devin exigibile, întrucât, așa cum s-a arătat, acestea se achită cu prioritate față de creanțele din tabelul definitiv, potrivit documentelor din care rezultă. ... 69. Creditorii titulari ai creanțelor curente (cu excepția cazului în care au și calitate de creditori ai unei creanțe anterioare deschiderii procedurii) nu fac parte din adunarea creditorilor și nici din comitetul creditorilor, nu participă la adunările sau comitetele creditorilor și nu votează planul de reorganizare, deci nu au la îndemână mijloace efective și eficiente de recuperare a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței, ceea ce constituie o justificare în plus pentru protecția specifică acordată de legiuitor. ... 70. În aceste condiții, cerința ca planul de reorganizare să menționeze modalitatea de achitare a creanțelor curente, înscrisă de legiuitor în art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, nu este susceptibilă de o interpretare extensivă, în sensul posibilității de eșalonare a plății creanțelor curente prin programul de plată a creanțelor curente cuprins în planul de reorganizare, prin modificarea termenelor de scadență ale acestora, în absența acordului creditorilor curenți. ... 71. O atare interpretare apare ca fiind în contradicție atât cu regimul juridic privilegiat al acestui tip de creanțe, cât și cu scopul urmărit de legiuitor prin dispoziția supusă analizei. Sub acest ultim aspect este de subliniat faptul că planul de reorganizare are drept scop principal configurarea modului de stingere a creanțelor înscrise în tabelul definitiv, însă, ținând cont de faptul că în perioada de reorganizare debitorul continuă activitatea, fiind firesc să genereze obligații curente, planul, pentru a putea fi considerat sustenabil, trebuie să asigure achitarea acestora din urmă. ... 72. Prin urmare, în absența acordului creditorilor curenți, a unor convenții de plată încheiate între părțile contractante, singura eșalonare posibilă a plății creanțelor curente este aceea decurgând din data exigibilității fiecăreia, planul de reorganizare fiind necesar a indica fluxul de numerar previzionat, respectiv sursele de plată ce pot asigura acoperirea creanțelor curente. ... 73. În acest sens, art. 140 alin. (3) teza I din Legea nr. 85/2014 stabilește: „Sumele provenite din activitatea curentă a debitorului sau din valorificarea activelor negrevate de cauze de preferință vor fi prevăzute a se distribui pro rata pentru fiecare creanță prevăzută a se achita în timpul reorganizării, după deducerea sumelor prevăzute ca fiind necesare plății creanțelor curente exigibile și a celor necesare asigurării capitalului de lucru, dacă este cazul.“ ... 74. Aceasta este semnificația sintagmei cuprinse în art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, fiind dificil de conceput că legiuitorul ar fi optat pentru salvarea afacerii debitorului cu riscul insolvenței creditorilor titulari ai unor creanțe curente. ... 75. De altfel, stabilirea de către creditorii votanți ai planului a unei modalități de eșalonare la plată a creanțelor curente ar avea ca efect, printre altele, anularea dreptului creditorilor curenți de a formula cererea de trecere la faliment, conform art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, și menținerea în mod artificial a unei proceduri de reorganizare care nu poate acoperi creanțele curente (și implicit activitatea curentă). ... 76. De asemenea, permițând debitorului să stabilească în mod unilateral când să efectueze plata, s-ar încălca fără justificare și în contra intenției legiuitorului echilibrul contractual, în condițiile în care, prin art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a stabilit în mod expres că, pe parcursul perioadei de observație, administratorul judiciar va putea să modifice clauzele contractelor încheiate de debitor, inclusiv contractele de credit, astfel încât acestea să asigure echivalența viitoarelor prestații, numai cu acordul cocontractanților. ... 77. Argumentul expus în încheierea instanței de trimitere, în sprijinul opiniei că eșalonarea la plată a creanțelor curente ar fi permisă, întemeiat pe dispozițiile art. 133 alin. (5) lit. H din Legea nr. 85/2014, care dau posibilitatea prelungirii prin plan a datei scadenței fără a face distincție între creanțele anterioare deschiderii procedurii și cele curente, nu poate fi primit, întrucât textul legal menționat nu poate fi privit izolat, ci în ansamblul reglementărilor având ca obiect planul de reorganizare și regimul diferitelor tipuri de creanțe, fiind evident că această posibilitate privește exclusiv creanțele înscrise în tabelul definitiv. ... 78. Pentru dezlegarea problemei de drept supuse judecății prezintă relevanță și dispozițiile art. 175 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora o procedură de reorganizare prin continuarea activității sau de lichidare pe bază de plan poate fi închisă în baza unui raport al administratorului judiciar, care constată îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, precum și plata creanțelor curente scadente. Distincția făcută de textul legal între îndeplinirea obligațiilor de plată cuprinse în plan și plata creanțelor curente întărește concluzia că planul de reorganizare nu poate prevedea eșalonarea la plată a creanțelor curente. ... 79. Soluția propusă este în acord și cu prevederile art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care stabilește pentru debitorii aflați sub incidența legislației privind insolvența, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 167 alin. (11) și (12) , următoarea ordine de stingere a creanțelor: mai întâi obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, iar ulterior sumele datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare. ... 80. Procedura prin care debitorul ar putea obține, pentru creanțele bugetare restante, înlesniri sau eșalonări la plată, acordate în condițiile Codului de procedură fiscală, nu se confundă cu posibilitatea de eșalonare prin planul de reorganizare a creanțelor bugetare. Operațiunea de calificare a creanțelor bugetare drept creanțe curente se realizează de către administratorul judiciar și este supusă cenzurii judecătorului-sindic în caz de contestare, de aceea ea excedează chestiunii de drept care face obiectul întrebării prealabile. ... ... ...