Decizia ÎCCJ nr. 18/2019 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea 9. Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 10. În ceea ce privește modul de dezlegare a problemelor de drept invocate, instanța de trimitere a menționat că, într-o cauză similară, prin Decizia civilă nr. 617 A din 13 septembrie 2018, Tribunalul Arad a reținut că existența contravenției reglementate de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, republicată, nu este condiționată legal de producerea unui zgomot peste vreo limită, de natura celei reglementate de Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, cu modificările și completările ulterioare, ci doar de producerea unui zgomot sau larmă de intensitate mare care are ca rezultat „tulburarea liniștii locatarilor“. ... 11. S-a arătat, de asemenea, că elementul material al contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 26 și 27 din Legea nr. 61/1991 constă în faptele comisive de producere de zgomote, larmă sau folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare, în localurile sau în sediile persoanelor juridice, fără însă ca legiuitorul să condiționeze existența contravenției de depășirea unui anumit nivel al zgomotului sau de măsurarea acestuia cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. ... 12. Completul de judecată care a formulat sesizarea a apreciat că noțiunile avute în vedere de prevederile legale supuse interpretării, respectiv „zgomot“ și „intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor“, nu sunt definite de către actul normativ în cauză (Legea nr. 61/1991), iar folosirea acestora în practică, în vederea încheierii procesului-verbal de contravenție și a aplicării sancțiunii contravenționale, implică o mare doză de subiectivitate, în condițiile în care în cadrul judecării plângerilor contravenționale, în cele mai multe cazuri, se propun și audiază martori care apreciază situațiile puse în discuție, în funcție de percepțiile proprii. ... 13. Or, a susținut instanța de trimitere, pentru reducerea subiectivității aprecierii personale a agentului constatator în calificarea acestor noțiuni de natură a determina elementul material al acestor contravenții s-ar impune ca „zgomotul“ și „intensitatea mare“ să fie determinate prin raportare la criterii obiective, care să presupună măsurători cu aparate tehnice specifice pentru determinarea unor valori obiective, în raport cu care să fie sau nu aplicate sancțiunile contravenționale. ... 14. Instanța de trimitere a invocat, în sprijinul opiniei sale, natura contravențiilor, ca fiind mai apropiată de cea a infracțiunilor decât de cea a delictelor civile, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. ... 15. Din acest punct de vedere a considerat că, și în materie contravențională, se impune respectarea garanțiilor specifice, recunoscute persoanei acuzate, inclusiv a prezumției de nevinovăție, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care, fără îndoială, profită persoanei acuzate și incumbă intimatului. ... 16. De aceea, a apreciat instanța de trimitere, mențiunile procesului-verbal de contravenție trebuie susținute de un probatoriu corespunzător cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea acesteia de către petent și vinovăția acuzatului în comiterea contravenției, probațiune care s-ar impune a fi centrată pe elemente obiective, cu înalt conținut științific, având la bază mijloace tehnice omologate. ... ...