Decizia CCR nr. 219/2025Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile, au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză, invocate de aceeași instanță de judecată, respectiv Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă. Astfel, prin Decizia nr. 169 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 26 septembrie 2024, paragraful 18, referindu-se la susținerea privind pretinsa încălcare de către instanța supremă a Deciziei Curții Constituționale nr. 506 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 1 iunie 2009, prin care s-a statuat că legiuitorul are o largă marjă de apreciere în stabilirea condițiilor de acordare a dreptului la pensie, precum și încălcarea prerogativei Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, Curtea Constituțională a reținut că autoarea excepției pune în discuție chestiuni care nu au natura unor veritabile critici de neconstituționalitate. Curtea a apreciat că, în fapt, autoarea excepției critică modalitatea în care instanța supremă și-a exercitat prerogativa, care nu poate fi decât una flexibilă, și nu mecanică, de a interpreta legislația primară, în dauna modalității în care legiuitorul și-a exercitat prerogativa de a construi politica de asigurări sociale a statului. Curtea Constituțională nu își poate exercita competența de verificare a constituționalității reglementării de drept primar prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție decât în condițiile în care conduita autorităților față de care se exprimă nemulțumirea, în speța de față a instanței supreme, este criticată prin raportare la standarde constituționale a căror incidență să fie temeinic argumentată de autorul criticii. Or, în cauza de față, instanța de judecată s-a limitat la invocarea standardelor constituționale care constituie și delimitează atribuțiile autorităților implicate, instanțele judecătorești, Parlamentul, Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru motivele mai sus arătate, Curtea a respins excepția ca inadmisibilă, soluție care, pentru identitate de rațiune, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. ...