Decizia ÎCCJ nr. 17/2019 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 22. Prezenta analiză va porni de la informația reținută la pct. 20, în sensul că, la o dată anterioară, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost înregistrat Dosarul nr. 3.166/1/2018 având ca obiect aceeași chestiune de drept cu cea dedusă soluționării în dosarul de față, soluția adoptată în cazul celei dintâi sesizări fiind aceea de respingere ca inadmisibilă. ... 23. Ambele sesizări provin din dosare aflate pe rolul Tribunalului București, la secții diferite (a IV-a și a V-a) , instanță care a fost învestită cu judecarea apelurilor declarate împotriva unor încheieri de respingere a cererilor de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sector 1, în cauze diferite, dar privind situația juridică a acelorași creditor și debitor, respectiv moștenitori acceptanți ai succesiunii acestuia din urmă. ... 24. Argumentele de inadmisibilitate reținute în cazul sesizării din Dosarul nr. 3.166/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au subliniat neîndeplinirea condițiilor vizând noutatea și dificultatea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. ... 25. Astfel, evidențiind că cerința „noutății chestiunii de drept“ regăsită în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă este o condiție diferită de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii în curs de soluționare pe problema de drept sesizată, s-a reținut că întrebarea instanței de trimitere vizează o problemă de drept - cea a excepției de la regula divizării de drept a pasivului succesoral proporțional cu cotele succesorale - care a fost recunoscută și acceptată la nivel jurisprudențial și doctrinar chiar și sub legislația vechiului Cod civil (care, prin mai multe dispoziții legale, instituia regula divizării de drept a pasivului succesoral între moștenitorii universali și cu titlu universal, proporțional cu cotele succesorale ale acestora) și în lipsa unei reglementări legale exprese, fiind instituită pe cale jurisdicțională pentru a surmonta neajunsurile aplicării în toate cazurile a regulii diviziunii de drept a pasivului asupra creditorilor, excepție ce a fost întemeiată și justificată pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Această excepție a fost recunoscută în doctrină ca adăugându-se celor patru cazuri de excepție de la regula diviziunii de drept a pasivului succesoral proporțional cu părțile ereditare, consacrate legislativ prin art. 1.061 pct. 1, 2,3 și art. 893,896 din Codul civil de la 1864. ... 26. În acest context s-a menționat că textul art. 1.155 alin. (2) din Codul civil nu face decât să valorifice soluția care a fost identificată în doctrină și jurisprudență sub reglementarea Codului civil de la 1864. ... 27. Astfel fiind, s-a concluzionat că problema de drept sesizată nu este nouă, aceasta chiar în condițiile în care prima consacrare la nivel legislativ se regăsește în dispozițiile art. 1.155 alin. (2) din Codul civil, rațiunea și necesitatea reglementării care indică, deopotrivă, și soluția de urmat în cazul dat, regăsite în întreaga dezbatere doctrinară asupra acestuia, sub imperiul Codului civil din 1864, făcând superfluă dezbaterea chestiunii de drept pe calea procedurală a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unei hotărâri prealabile. ... 28. De asemenea s-a mai observat că orientarea jurisprudențială actuală este majoritar îndreptată în sensul încuviințării executării silite la cererea creditorului a cărui creanță s-a născut înainte de deschiderea moștenirii, asupra bunurilor în indiviziune aflate în patrimoniul succesoral, în situația în care moștenirea a fost acceptată și există numai moștenitori majori, în același sens fiind și opiniile teoretice exprimate de curțile de apel și de tribunale. ... 29. Tot în cadrul analizei condițiilor de admisibilitate a sesizării s-a remarcat și absența oricăror elemente care să evidențieze caracterul dificil al problemei de drept, care este privitoare la dispoziții legale redactate în mod clar, lipsit de echivoc, fără potențial de a genera interpretări diferite și care să necesite pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici judiciare neunitare. ... 30. Văzând argumentele de inadmisibilitate reținute în cazul precedentei sesizări identice, care afirmă lipsa condiției noutății și a caracterului dificil al problemei de drept, ca și stadiul similar al jurisprudenței și opiniilor teoretice exprimate de colectivele de judecători, se impune - în virtutea coerenței jurisprudențiale și a necesității asigurării caracterul unitar al acesteia, elemente care trebuie să se regăsească inclusiv la nivelul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - adoptarea aceleiași soluții în privința actualei sesizări, identice cu cea care a făcut obiectul Dosarului nr. 3.166/1/2018. ... ...