Decizia ÎCCJ nr. 4/2019 (HP)Punctul IX

IX. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că sesizarea este inadmisibilă, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii de drept prevăzute în încheierea de sesizare. S-a argumentat că examinarea dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală conduce la concluzia că una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii. Cu privire la această condiție de admisibilitate, s-a evidențiat jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 5/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 12 aprilie 2017) și Decizia nr. 17/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 29 iunie 2017). S-a arătat că atât din cuprinsul Deciziei nr. 5/2017, cât și din cuprinsul Deciziei nr. 17/2017 ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală rezultă, cu claritate, că, în ipoteza în care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin considerentele unei hotărâri prealabile sau prin considerentele unei decizii pronunțate în recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept, sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă. De asemenea, atât din Decizia nr. 5/2017, cât și din Decizia nr. 17/2017 ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală rezultă că, în ipoteza în care chestiunea de drept poate fi rezolvată pe baza considerentelor unei hotărâri prealabile sau ale unei decizii pronunțate în recurs în interesul legii, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă. Or, chestiunea de drept care formează obiectul sesizării în Dosarul nr. 3.384/1/2018 își găsește rezolvarea în considerentele unei decizii pronunțate în recurs în interesul legii, sesizarea fiind inadmisibilă. Subsecvent, s-a arătat în considerentele invocate ale Deciziei nr. 5/2017 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra chestiunii de drept care formează obiectul sesizării formulate în Dosarul nr. 3.384/1/2018, chestiunea de drept fiind rezolvată prin aceste considerente, cu consecința inadmisibilității sesizării. În acest context, s-a precizat că în cadrul considerentelor Deciziei nr. 5/2017 a Completului competent să judece recursul în interesul legii nu există nicio contradicție, ci o interpretare coerentă a dispozițiilor legale, prin care sunt relevate condițiile în care instanța de judecată, exclusiv pe baza propriului examen, realizează individualizarea pedepsei în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției. ...