Decizia ÎCCJ nr. 5/2019 (HP)Punctul IX

IX. Punctul de vedere al Direcției legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înalte Curți de Casație și Justiție Prin Adresa nr. 9 din 10 ianuarie 2019, Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică a înaintat punctul de vedere asupra chestiunilor de drept a căror dezlegare s-a solicitat, apreciind că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă din perspectiva inexistenței unei veritabile chestiuni de drept, condiție conturată în jurisprudența completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Cu privire la condiția de admisibilitate a sesizării, referitoare la existența unei veritabile chestiuni de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile au fost invocate deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 15/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 21 iulie 2016; nr. 19/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 29 iunie 2017; nr. 22/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.057 din 28 decembrie 2016. S-a apreciat, în raport cu jurisprudența completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, că nici prima și nici a doua întrebare nu ridică veritabile chestiuni de drept, întrucât răspunsul la prima întrebare rezultă din considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, iar răspunsul la a doua întrebare rezultă din jurisprudența Curții Constituționale. În concret, cu privire la prima întrebare, din considerentele deciziei instanței de contencios constituțional (paragrafele 24, 28, 31) se desprinde concluzia că în prezent, în interpretarea art. 155 alin. (1) din Codul penal, cauza de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale constând în îndeplinirea unor acte de procedură își produce efectele numai în cazul actelor de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului, concluzie reflectată și în conținutul încheierii de sesizare a Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Așadar, Curtea Constituțională, prin considerentele Deciziei nr. 297 din 26 iunie 2018, a furnizat instanțelor judecătorești toate elementele necesare pentru cunoașterea efectelor ce trebuie atribuite deciziei sale, așa cum se prevede în Decizia nr. 22/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Referitor la a doua întrebare, s-a apreciat că din considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 51/2016 (paragraful 52), nr. 126/2016 (paragrafele 24 și 25) și nr. 651/2018 (paragraful 45) se desprinde concluzia că Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia (25 iunie 2018), jurisprudența constantă a instanței de contencios constituțional furnizând instanțelor judecătorești toate elementele necesare pentru cunoașterea efectelor ce trebuie atribuite deciziilor sale în cauzele pendinte. Incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești se traduce prin atribuirea efectului întreruperii cursului prescripției răspunderii penale numai actelor de procedură îndeplinite în cauzele pendinte care întrunesc exigențele deciziei menționate. ...