Decizia ÎCCJ nr. 7/2019 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei La data de 18 decembrie 2018, învestit cu soluționarea contestației formulate de condamnatul I.V. împotriva Sentinței penale nr. 2.571 din 7 septembrie 2018 a Judecătoriei Baia Mare, Tribunalul Maramureș, Secția penală a pus în discuție, conform art. 475 și 476 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea rezolvării de principiu a chestiunii de drept: „dacă interpretarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 permite, în cadrul contestației la executare formulate în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice și a regimului sancționator avut în vedere la momentul judecării cauzei, ca o consecință a recalculării pedepsei «executate sau considerată ca executată», astfel recalculată, urmare aplicării dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 cu raportare la art. 43 alin. (1) și (5) din Codul penal“. Prin Sentința penală nr. 2.571 din 7.09.2018 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în Dosarul nr. 1.005/336 din 2018, s-a dispus, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, respingerea contestației la executare formulată de către condamnatul Iftimescu Vasilică, aflat în executarea pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 715 din 30.06.2017 a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă prin Decizia penală nr. 69/A din 16.01.2018 a Curții de Apel Cluj. În motivarea hotărârii, judecătoria a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus la data de 25.05.2018 cu nr. de dosar 1.005/336/2018 - și ulterior declinată în favoarea Judecătoriei Baia Mare, prin sentința penală nr. 349 din 7.06.2018, petentul I.V. a solicitat micșorarea sau recalcularea restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 249 din 15.10.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în Dosarul nr. 1.762/336/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 1.854 din 27.12.2012 a Curții de Apel Cluj, prin aplicarea DCD nr. 7/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 26.04.2018 cu referire la art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 modificată prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 169/2017. De asemenea, a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 1 an și 8 luni emis în baza Sentinței penale nr. 715 din 30.06.2017 a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă prin Decizia penală nr. 69 din 16.01.2018 a Curții de Apel Cluj și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în prezentul dosar, pentru o perioadă de 8 luni de închisoare, fiind pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 815/2017. Ulterior declinării și înregistrării cauzei pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la dosar s-a depus o precizare de către apărătorul petentului, în care s-a reiterat petitul din cererea inițială, iar în subsidiar, în situația admiterii contestației la executare, s-a solicitat liberarea condiționată a petentului, în raport cu dispozițiile art. 100 alin. (1) , (3) , (5) , (6) și următoarele din Codul penal și ale art. 95-97 din Legea nr. 254/2013. În probațiune, s-au solicitat relații de la unitățile de penitenciar unde a fost încarcerat petentul și s-a atașat Dosarul nr. 787/336/2017 al Judecătoriei Vișeu de Sus. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În urma verificărilor efectuate în cauză, s-a stabilit faptul că petentul se află în executarea pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 715 din 30.06.2017, definitivă prin Decizia penală nr. 69/A din 16.01.2018 a Curții de Apel Cluj, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 782 din 17.01.2018. Astfel, la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin această hotărâre, în baza art. 43 alin. (1) din Codul penal, s-a adăugat restul de 425 de zile neexecutate din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 249 din 15.10.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă prin Decizia penală nr. 1.854 din 27.12.2012 a Curții de Apel Cluj. De asemenea, a rezultat că, drept urmare a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 249 din 15.10.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în Dosarul nr. 1.762/336/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 1.854 din 27.12.2012 a Curții de Apel Cluj, în perioada 24.07.2012-18.10.2013, petentul a executat un număr de 451 de zile în condiții necorespunzătoare, putând astfel beneficia de 90 de zile câștig conform Legii nr. 169/2017. Potrivit art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 169/2017, „la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată“. Totodată, potrivit alin. (8) al aceluiași articol, „perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012“. Aceste dispoziții legale sunt aplicabile pedepselor ce se află în curs de executare, iar nu pedepselor definitiv executate, efectul fiind scăderea efectivă din durata pedepsei pe care o execută a câte 6 zile pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare. Zilele executate raportat la care se calculează zilele câștig este necesar să facă parte din pedeapsa aplicată, ce se află în curs de executare. Petentul practic a solicitat acordarea zilelor compensatorii pentru mandatul nr. 914 din 19.06.2012 emis în baza Sentinței penale nr. 249 din 15.10.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în Dosarul nr. 1.762/336/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 1.854 din 27.12.2012 a Curții de Apel Cluj. În pedeapsa pe care o execută în prezent petentul este cuprins doar restul de 425 de zile rămase neexecutate din pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 249 din 15.10.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus. Aceasta, întrucât, spre deosebire de regulile privind tratamentul sancționator al concursului, care presupun contopirea pedepselor în integralitatea lor aplicate pentru infracțiuni concurente, prin aplicarea celei mai grele cu adăugarea unui spor obligatoriu, în cazul recidivei postcondamnatorii, tratamentul sancționator se realizează între pedeapsa nou aplicată și restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, doar acesta din urmă fiind cuprins în pedeapsa rezultantă, iar nu și perioada executată până la momentul liberării condiționate. Față de cele anterior arătate, dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nu dispun asupra micșorării pedepselor definitiv aplicate, ci vizează punerea în executare a pedepsei închisorii în spațiile de cazare asigurate de stat, respectiv considerarea ca executate suplimentar a unui număr de 6 zile executate în condiții necorespunzătoare, măsura compensatorie reprezentând astfel temei pentru modul de calcul referitor la stabilirea fracției necesare în vederea liberării condiționate sau pentru a se dispune liberarea la termen, putând fi contestată în condițiile Legii nr. 254/2013. La data de 26.04.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 7/2018, prin care a stabilit că „în interpretarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată - începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare“. Instanța de fond a apreciat că această decizie nu este aplicabilă unei contestații la executare, sesizarea fiind formulată într-o cauză de fond. Determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară se realizează de către judecătorul de fond, întrucât determinarea sa are implicații inclusiv asupra încadrării juridice a infracțiunii pe care o judecă, dat fiind faptul că determinarea existenței sale la momentul săvârșirii faptei noi conduce la reținerea recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii, variante ale recidivei care conduc, implicit, la o sancționare distinctă a infracțiunii noi. Astfel, în ipoteza reținerii recidivei postexecutorii, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea nou-săvârșită se majorează cu jumătate, potrivit art. 43 alin. (5) din Codul penal, iar, în situația reținerii recidivei postcondamnatorii, se aplică tratamentul sancționator al cumulului aritmetic între pedeapsa stabilită pentru infracțiunea nou săvârșită și restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, potrivit art. 43 alin. (1) din Codul penal, în acest din urmă caz pedeapsa rezultantă, astfel stabilită, intrând în autoritate de lucru judecat. Pentru aceste motive, restul rămas de executat dintr-o pedeapsă anterioară, adăugat potrivit art. 43 alin. (1) din Codul penal, prin hotărâre judecătorească definitivă, nu poate fi modificat pe calea unei contestații la executare. Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privește tocmai ipoteza în care se soluționează fondul cauzei, iar instanța este chemată să determine restul de pedeapsă rămas neexecutat în vederea stabilirii încadrării juridice și a aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) , coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, acesta fiind scopul pentru care Înalta Curte a stabilit că trebuie recalculată - începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare. Aplicarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 în cazul cauzelor definitiv soluționate ar conduce la modificarea datei la care pedeapsa anterioară ar fi fost executată, prin reducerea momentului de final al acesteia, existând posibilitatea, de exemplu, să se constate că o pedeapsă trebuie considerată ca fiind executată anterior, cu consecința (cel puțin teoretic) ca noua infracțiune să nu fie comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, ci în stare de recidivă postexecutorie; în acest caz, ar exista riscul schimbării încadrării juridice și aplicarea unui tratament sancționator diferit, lucru inadmisibil pe calea contestației la executare. Petentul I.V. a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, la data de 13.09.2013, cu un rest de 459 de zile, iar fapta pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentința penală nr. 715 din 30.06.2018 a fost comisă la data de 9.11.2014, moment la care pedeapsa anterioară nu era considerată ca executată (recidivă postcondamnatorie). Or, dacă se vor aplica prevederile art. 55 din Legea nr. 254/2013 în sensul solicitat de către petent și se vor reduce 90 de zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv din restul rămas de executat de 459 de zile, se va ajunge în situația ca infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentința penală nr. 715 din 30.06.2018 să fie săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare (recidivă postexecutorie), împrejurare care ar implica o schimbare a regimului sancționator aplicabil și va duce implicit la o desconsiderare a autorității de lucru judecat, intervenindu-se asupra unei cauze definitiv judecate. Petentul beneficiază de prevederile Legii nr. 169/2017, în acord cu art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, urmând ca la fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare să îi fie considerate executate suplimentar 6 zile din pedeapsă pentru mandatul în executarea căruia se află în prezent. Prin prisma tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța de fond a respins contestația la executare ca neîntemeiată. Referitor la solicitarea subsidiară, în ipoteza admiterii contestației la executare, având ca obiect liberarea condiționată a petentului, raportat la soluția de respingere a contestației la executare, aceasta nu a fost analizată de către instanță. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul I.V., solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii de fond și, rejudecând, admiterea contestației la executare. ...