Decizia ÎCCJ nr. 9/2019 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența Curții Constituționale 41. Pronunțându-se asupra constituționalității dispozițiilor art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de contencios constituțional a statuat că acestea sunt conforme Legii fundamentale, reținând următoarele: 14. (...) perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, care intervine în situația în care acesta este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părțile implicate. În lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluționării cauzei, din motive imputabile părții care, în mod rațional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menținerea acestuia pe rolul instanței apare ca nejustificată. Perimarea este, din această perspectivă, o sancțiune procedurală aplicabilă părții care a neglijat obligațiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfășurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluționarea într-un termen rezonabil a procesului și, pe de altă parte, buna administrare a justiției. ... 15. Faptul că termenul de perimare este apreciat de autorul excepției ca fiind prea scurt nu poate fi reținut ca un argument în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil. În legătură cu această critică este de observat că reducerea duratei termenului de perimare, de la un an în vechea reglementare la 6 luni în prezent, s-a realizat în contextul în care legiuitorul român și-a propus ca prin regulile procedurale cuprinse în actualul Cod de procedură civilă să creeze cadrul adecvat pentru soluționarea în condiții de celeritate a procesului civil, asigurând, în același timp, exigențele specifice unui proces echitabil. ... 16. Din motivarea excepției rezultă, totodată, că, raportânduse la situația specifică din cauză, autorul excepției formulează critica referitoare la durata prea scurtă a termenului de perimare în considerarea faptului că, în speță, deși ... judecătorul a suspendat soluționarea acțiunii în contencios administrativ introductive de instanță în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă privitor la suspendarea voluntară, care se dispune la solicitarea ambelor părți, în realitate, suspendarea ar fi fost necesară, întrucât dezlegarea cauzei ținea de cercetările aflate în desfășurare în acel moment într-un dosar penal. O asemenea susținere nu reprezintă o veritabilă critică de constituționalitate, ci o apărare de fapt, circumstanțiată împrejurărilor concrete ale cauzei, prin care autoarea excepției urmărește să demonstreze lipsa culpei sale procesuale în ce privește stingerea procesului prin perimare și care nicidecum nu poate fi apreciată ca un fine de neconstituționalitate pe care Curtea Constituțională să îl examineze din perspectiva prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. Sub acest aspect, instanța învestită cu soluționarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea are competența de a verifica îndeplinirea condițiilor în care devine incidentă perimarea și de a se pronunța în ce măsură aceste susțineri sunt de natură să înlăture intervenirea acesteia. 17. Tot astfel, în acest context, instanța de recurs va aprecia dacă aspectele învederate de autoarea excepției pot să justifice inacțiunea acesteia în ce privește introducerea unei cereri de redeschidere după suspendare a procesului sau dacă, dimpotrivă, autoarea excepției a lăsat procesul în nelucrare din motive imputabile sieși, dovedind lipsa de stăruință cu privire la finalizarea acestuia. Sintagma «motive imputabile» va fi analizată de instanța care se pronunță asupra perimării în funcție de împrejurările concrete și în ansamblul normelor procedurale aplicabile în cauză. Nu se poate susține că sintagma criticată ar avea un caracter vag și imprecis, întrucât, față de regulile de procedură clare și inechivoce care guvernează procesul civil, dacă acționează cu diligență și bună-credință, textul criticat oferă părții interesate posibilitatea de a avea reprezentarea a ceea ce ar putea să constituie motive imputabile în ceea ce privește atitudinea proprie față de continuarea procesului.“ (Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017) ... ... ...