Decizia ÎCCJ nr. 5/2019 (HP)Punctul VII

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 14.01.2019 · dosar 4.568/121/2016
Punctul VII
VII. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea 14. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 4.568/121/2016/a9 a apreciat că dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări - posibilitatea de eșalonare a plății creanțelor curente prin planul de reorganizare a debitorului - nu reiese cu claritate din textul de lege incident - art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 -, fiind posibile două interpretări. ... 15. Într-o primă interpretare, o astfel de eșalonare este permisă, pentru că textul de lege trebuie înțeles în sens larg. Acesta dispune că planul de reorganizare trebuie să cuprindă modalitatea de achitare a creanțelor curente, iar prin „modalitate“ trebuie să se înțeleagă nu numai sursa sumelor cu care se vor achita, ci și împărțirea în rate și termenele scadente ale acestor rate. Această interpretare este în acord cu principiul reglementat de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 85/2014; prevederile acestei legi se bazează pe următoarele principii: acordarea unei șanse debitorilor de redresare eficientă și efectivă a afacerii prin procedura de reorganizare judiciară. Or, dacă aceste creanțe curente ar avea un cuantum foarte mare, prin comparație cu posibilitățile debitorului de realizare a veniturilor în perioada de reorganizare, atunci limitarea posibilității de eșalonare a plăților doar la creanțele anterioare deschiderii procedurii ar echivala cu o tentativă iluzorie de redresare a activității, pentru că tot ceea ce ar produce debitoarea s-ar îndrepta către achitarea creanțelor curente. ... 16. Dispozițiile art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 - cele ce reglementează regimul juridic al creanțelor curente - nu sunt, la rândul lor, contrare posibilității de eșalonare a creanțelor curente, având în vedere că ele privesc izvorul creanțelor („conform documentelor din care rezultă“), iar nu momentul la care ele se plătesc. În plus, art. 133 alin. (5) lit. H din lege permite prelungirea datei scadenței fără a face distincție între creanțele anterioare deschiderii procedurii și cele curente. ... 17. În cea de-a doua interpretare nu este permisă eșalonarea creanțelor curente, prin „modalitatea“ de achitare a lor urmând a se înțelege exclusiv sursa veniturilor necesare achitării. Interpretarea este în acord cu regimul juridic al creanțelor curente, stabilit de art. 5 pct. 21 din lege (potrivit căruia creanța curentă se achită cu prioritate, în raport cu creanțele înscrise la masa credală) și de art. 102 alin. (6) din lege (conform căruia creanțele curente nu se înscriu la masa credală). Or, potrivit art. 5 pct. 53 și 54 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare, ca document fundamental al procedurii de reorganizare, va cuprinde programul de plată a creanțelor înscrise la masa credală, neexistând program de plată pentru creanțele curente. Altfel spus, creanțele curente nu sunt înscrise în tabelul de creanțe, nu sunt incluse în planul de reorganizare și se achită cu prioritate față de creanțele din tabel, astfel că nu este posibilă reeșalonarea lor prin plan. ... 18. Apoi, dacă s-ar admite prima interpretare, atunci textul art. 143 alin. (3) din lege ar rămâne fără aplicare, pentru că, deși ar fi îndeplinite condițiile impuse de acesta (să existe o creanță curentă, certă, lichidă și exigibilă mai veche de 60 de zile și în cuantum peste valoarea-prag), totuși titularul creanței curente respective nu ar mai putea solicita trecerea debitorului la faliment. Or, un text de lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale, iar nu al neaplicării, deci prima interpretate nu poate fi admisă. ... 19. Cea de-a doua interpretare pare să fie în acord și cu dispozițiile art. 165 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, pentru debitorii care se află sub incidența legislației privind insolvența, ordinea de stingere a creanțelor este următoarea: mai întâi obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, iar abia ulterior sumele datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare. ... ...
Sursa oficială ↗