Decizia ÎCCJ nr. 1/2019 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată 4. Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul Dosarului nr. 13.382/4/2017, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, să se constate intervenită prescripția extinctivă cu privire la dreptul pârâtei de a cere executarea silită împotriva sa în vederea recuperării accesoriilor aferente sumei de 639.361,45 lei, stabilite prin Decizia penală nr. 3A din 5 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală. ... 5. Prin Sentința civilă nr. 823 din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost respinsă cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținându-se, în esență, că dreptul de a declanșa executarea silită în privința sumei datorate în baza Deciziei penale nr. 3A din 5 martie 2013, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I penală, nu este prescris, fiind aplicabile dispozițiile art. 91 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, în forma în vigoare la data de 17 decembrie 2013, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. S-a constatat totodată că termenul de prescripție a dreptului de a pune în executare sumele la plata cărora reclamantul a fost obligat prin sentința penală cu titlu de accesorii ale unei creanțe fiscale pentru a căror neachitare acesta a fost condamnat penal pentru evaziune fiscală este de 5 ani și se calculează de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, fiind avută în vedere data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. ... 6. Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul, solicitând admiterea căii de atac formulate, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată, într-unul dintre motivele de apel arătându-se că instanța de fond a determinat greșit momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului părții civile de a cere executarea silită a creanței pe care a dobândit-o prin decizie penală, precum și data la care se împlinea acest termen, existând o confuzie între prescripția dreptului material la acțiune și prescripția dreptului de a cere executarea silită. ... 7. În dezvoltarea acestui motiv de apel se mai arată că, dacă natura creanței este una fiscală, termenul de prescripție de 5 ani curge de la data săvârșirii faptelor care au generat în sarcina apelantului obligația de plată a impozitului, interpretarea instanței de fond în sensul că dreptul de a cere executarea silită a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare nesocotind interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii în Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015. ... 8. La termenul din data de 21 septembrie 2018, apelantul-reclamant a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare chestiunii de drept referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligațiile fiscale, respectiv dacă acesta curge de la data săvârșirii faptelor sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. ... ...