Decizia CCR nr. 204/2025Punctul 64

64. Curtea reține că noua condiție de aplicare a instituției medierii în cauzele penale, introdusă prin art. II din ordonanța de urgență menționată în cuprinsul art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, conform căreia autorul trebuie să își recunoască fapta în fața organului judiciar sau, dacă procesul penal nu a început, în fața mediatorului, pentru a beneficia de efectul juridic de înlăturare a răspunderii penale, reprezintă tocmai o măsură de natură să asigure respectarea în procedura medierii a principiului mai sus enunțat. Recunoașterea faptei în mod direct, personal, în fața organului judiciar reprezintă, în definitiv, manifestarea unui act de conduită necesar pentru exteriorizarea unui proces de conștiință a autorului și are, în primul rând, natura unui act reparatoriu moral, întrucât poate să ofere victimei o minimă satisfacție psihică în raport cu autorul agresiunii. Infracțiunile pentru care este posibilă medierea în condițiile legii sunt, așa cum s-a arătat anterior, cele pentru care este necesară depunerea plângerii prealabile, precum și cele pentru care, deși acțiunea penală se exercită din oficiu, legiuitorul a permis ca împăcarea părților să determine încetarea procedurilor penale împotriva făptuitorului. Prin urmare, infracțiunile cuprinse în domeniul de aplicare a medierii în materie penală se caracterizează, în general, printr-un grad mai redus de gravitate abstractă și pericol social, dar implică, în general, preexistența unei anumite relații personale între victimă și agresor, a unei interrelaționări anterioare agresiunii care se poate baza și pe un anumit nivel de afectivitate personală. De aceea, factorul psihologic nu poate fi neglijat când vorbim despre măsuri restaurative care, în esență, urmăresc să repună integral victima în starea sa anterioară agresiunii suferite, în dimensiunile sale psihice, de sănătate mentală și fizică și materială. Desigur, poate fi un ideal ca starea psihică și mentală a victimei să fie definitiv recuperată, însă recunoașterea faptei de către autor, personal și direct în fața organelor judiciare sau a mediatorului, după caz, poate contribui într-o oarecare măsură la redresarea stării psihice a victimei și, totodată, poate reprezenta pentru autorul agresiunii un act de conștientizare în procesul său de reeducare. Astfel, măsura recunoașterii urmărește, în primul rând, protejarea drepturilor victimei, prin acordarea unei minime reparații morale. ...