Decizia ÎCCJ nr. 76/2018 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată 2. Prin Cererea înregistrată la Judecătoria Bacău la data de 19 martie 2014 cu nr. 4.343/180/2014, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, în baza probelor administrate, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.000.000 euro cu titlu de daune morale și materiale, salariul pentru perioada 1991-2014 și pensie. ... 3. După declinarea competenței la Tribunalul Bacău, prin Încheierea din 15 iunie 2015, tribunalul a dispus admiterea excepției inadmisibilității cererii referitoare la repararea erorii judiciare cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 1 din Codul penal din 1968 și respingerea excepției inadmisibilității cererii referitoare la repararea erorii judiciare cu privire la infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. e) din Codul penal din 1968 și instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 din Codul penal din 1968. ... 4. Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că este întemeiată excepția inadmisibilității cererii referitoare la repararea erorii judiciare cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, pentru care procesul penal a încetat, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, și că este neîntemeiată excepția cu privire la infracțiunile de furt calificat și instigare la mărturie mincinoasă, cu privire la care a intervenit achitarea. ... 5. Prin Sentința nr. 873 din 30 septembrie 2016, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a dispus admiterea, în parte, a cererii formulate de către reclamant având ca obiect „reparare prejudicii erori judiciare“ și obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a sumei de 26.057,20 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale, cu titlu de reparație prejudiciu cauzat de erori judiciare. ... 6. S-a constatat că este vechime în muncă a reclamantului perioada 12.06.1991-22.02.1993, calculată de la data încarcerării până la data punerii în libertate. ... 7. Pentru a pronunța această sentință, instanța de prim grad a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 538 alin. (1) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 540 alin. (1) din Codul de procedură penală, față de următoarea situație de fapt. ... 8. Prin Sentința penală nr. 31 din 7 ianuarie 1992, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 6.124/1991, definitivă prin Decizia penală nr. 136 din 27 februarie 1992 a Tribunalului Bacău, reclamantul a fost condamnat definitiv la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și instigare la mărturie mincinoasă. ... 9. Conform Sentinței penale nr. 389/1993 a Judecătoriei Iași, reclamantul a fost eliberat condiționat la data de 22 februarie 1993, rămânându-i de executat un rest de pedeapsă de 596 de zile. ... 10. Prin Sentința penală nr. 2.124 din 10 decembrie 2012 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 963 din 20 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de loviri sau alte violențe și furt calificat, inculpatul (reclamantul din prezenta cauză) fiind achitat pentru infracțiunile de furt calificat și instigare la mărturie mincinoasă, iar pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe dispunându-se încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. ... 11. S-a arătat că este adevărat că pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe (art. 180 din Codul penal din 1968), pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, cererea de reparare eroare judiciară a fost respinsă ca inadmisibilă. ... 12. Totodată, s-a reținut că instanța civilă nu este în măsură să cuantifice cât din pedeapsa executată de către inculpat (reclamantul din prezenta cauză) se datorează săvârșirii acestei infracțiuni pentru a o elimina din perioada totală de 1 an și 8 luni cât a fost efectiv încarcerat și pentru care se solicită daune morale, însă este fără putință de tăgadă că cea mai mare parte din această pedeapsă a fost executată pentru faptele de furt calificat și instigare la mărturie mincinoasă, fapte pentru care a fost achitat. ... 13. Împotriva Sentinței nr. 873 din 30 septembrie 2016 au formulat apel reclamantul, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău. De asemenea, reclamantul a promovat apel și împotriva Încheierii din 15 iunie 2015 a Tribunalului Bacău. ... 14. Criticile formulate împotriva sentinței sunt următoarele: ... 15. Reclamantul a criticat sentința sub aspectul greșitei cuantificări a daunelor morale și materiale. ... 16. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat că prima instanță a respins eronat excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și că instanța a apreciat greșit că, în speță, sunt îndeplinite condițiile existenței unei erori judiciare, întrucât instanța penală care a soluționat cererea de revizuire a anulat condamnarea prin achitarea condamnatului (pentru furt calificat și instigarea la mărturie mincinoasă) prin reaprecierea unor probe administrate la judecarea fondului cauzei penale, și nu în baza unor fapte noi sau recent descoperite care nu au fost cunoscute la judecarea cauzei penale, finalizată printr-o hotărâre de condamnare. În subsidiar, s-a invocat cuantumul exagerat al despăgubirilor morale acordate. ... 17. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a invocat că reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile art. 538 din Codul de procedură penală cu referire la art. 3 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția), întrucât speța penală evocată nu pune în evidență o eroare judiciară în sensul normelor menționate. ... 18. Același reclamant nu se poate prevala nici de dispozițiile art. 539 din Codul de procedură penală cu referire la art. 5 paragraful 5 din Convenție, întrucât niciun organ abilitat în sensul legii nu a constatat nelegalitatea detenției, ca o condiție indispensabilă pentru nașterea dreptului său la reparație, cu precizarea că reclamantul nici nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a detenției sale, acesta axându-și întreg demersul judiciar pe achitarea sa definitivă. ... 19. În cauză nu este stabilită răspunderea penală a magistraților, ca urmare a săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă sau a altor infracțiuni cu relevanță în ceea ce privește luarea și aprecierea legalității și chiar a temeiniciei măsurii preventive privative de libertate dispuse față de reclamant. ... 20. Tribunalul Bacău trebuia să aibă în vedere că reclamantul a contribuit la condamnarea sa prin declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, în cursul cercetării judecătorești, precum și la instanța de recurs la Curtea de Apel Bacău. ... 21. Sub aspectul cuantumului daunelor, de asemenea, acest apelant le-a apreciat ca fiind nejustificate. ... ...