Decizia ÎCCJ nr. 22/2018 (RIL)Punctul 1

1. Problema de drept care a generat practica neunitară 1.1. Problema de drept Prin Sesizarea nr. 4.556/1.038/III-5/2018 din data de 30 iulie 2018 formulată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a susținut că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedură penală, respectiv dacă din durata pedepsei închisorii se deduce perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituție de specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice, indiferent de caracterul voluntar ori nevoluntar al internării, ori se deduce doar perioada internării nevoluntare. În acest sens s-a arătat că instanțele judecătorești, într-o primă orientare jurisprudențială, au dedus din durata pedepsei perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat în vederea efectuării expertizei psihiatrice, în ipoteza în care internarea a avut caracter voluntar, în cea de-a doua orientare jurisprudențială au apreciat că perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar în vederea efectuării expertizei psihiatrice nu trebuie dedusă din durata pedepsei, iar într-o a treia orientare jurisprudențială au dispus ca perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat nevoluntar în vederea efectuării expertizei psihiatrice să nu fie dedusă din durata pedepsei. ... 1.2. Examenul jurisprudențial. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 1.2.1. Astfel cum s-a arătat anterior, în cadrul primei orientări a jurisprudenței, instanțele au dedus din durata pedepsei perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat în vederea efectuării expertizei psihiatrice, în ipoteza în care internarea a avut caracter voluntar. Deși sesizarea precizează că instanțele nu au motivat explicit această opțiune, argumentul ar putea fi acela că, atunci când legea nu distinge, nici judecătorului nu îi este îngăduit a deosebi în funcție de caracterul măsurii. În sprijinul acestei opinii jurisprudențiale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut trimitere la hotărârile judecătorești ce constituie anexele nr. 1-6 la sesizarea formulată. ... 1.2.2. Într-o a doua orientare a jurisprudenței, pe care autorul sesizării o consideră legală, instanțele nu au dedus din durata pedepsei perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar în vederea efectuării expertizei psihiatrice, argumentându-se că o internare voluntară nu poate fi echivalentul unei privări de libertate, în sensul art. 5 paragraful 1 lit. e din Convenția europeană a drepturilor omului (denumită în continuare Convenția), cu atât mai mult cu cât această măsură se dispune prin ordonanța procurorului, care nu reprezintă un act de autoritate (anexele nr. 7-9 la sesizare). În acest sens, instanțele au arătat că, potrivit art. 72 din Codul penal, o asemenea deducere din pedeapsa închisorii poate avea loc doar atunci când inculpatul a fost supus unei măsuri preventive privative de libertate, iar în actualul Cod de procedură penală internarea în vederea expertizării psihiatrice a unui inculpat este asimilată unei măsuri preventive doar în situația în care se realizează nevoluntar. S-a precizat că internarea voluntară nu poate fi considerată privare de libertate și inculpatul nu poate beneficia de deducerea perioadei internării, ci, în această situație, inculpatul poate oricând să părăsească, pe propria răspundere, unitatea medicală. Dacă, dimpotrivă, s-ar considera că prin ordonanța de dispunere a efectuării expertizei procurorul a dispus, contrar voinței inculpatului, internarea acestuia, o atare privare de libertate ar fi nelegală, întrucât nicio dispoziție legală nu autorizează procurorul să priveze de libertate o persoană, în afara celor 24 de ore prevăzute în cazul măsurii preventive a reținerii. Prin urmare, într-un asemenea caz, ordonanța procurorului nu constituie un act de autoritate, așa cum este mandatul de arestare preventivă dispus în baza încheierii judecătorului (exemplificativ: Decizia penală nr. 93 din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. 2.337/99/2017). ... 1.2.3. Într-o a treia orientare jurisprudențială s-a decis ca perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat nevoluntar în vederea efectuării expertizei psihiatrice să nu fie dedusă din durata pedepsei. Sesizarea precizează că instanța care a aderat la această orientare, judecând apelurile inculpaților referitoare la acest aspect, nu și-a motivat explicit opțiunea de menținere a hotărârii instanței de fond, care nu a făcut aplicarea art. 184 alin. (28) din Codul de procedură penală (anexa nr. 10). ... ... 1.3. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție În practica Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost identificată jurisprudență relevantă problemei de drept menționate în sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 1.4. Jurisprudența Curții Constituționale Din studiul jurisprudenței Curții Constituționale a României rezultă că pe rolul acestei instanțe nu există dosare având ca obiect neconstituționalitatea textului art. 184 alin. (28) din Codul de procedură penală. ... ...