Decizia ÎCCJ nr. 58/2018 (HP)Punctul IV

IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 12. Prin Încheierea pronunțată la 7 martie 2018, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație si Justiție, prevăzute de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele argumente: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată Această condiție este îndeplinită, deoarece litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea se află în curs de judecată, pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. ... b) cauza să fie soluționată în ultimă instanță Curtea de Apel București urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare (Legea nr. 2/2013), având în vedere faptul că tribunalul a fost sesizat cu o acțiune evaluabilă în bani, în valoare mai mică de 1.000.000 lei. La acest punct, Curtea a făcut precizarea că, în cauza de față, sunt aplicabile dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017 (Decizia nr. 369/2017), hotărârea ce face obiectul apelului fiind pronunțată de tribunal la data de 24 octombrie 2016. În plus, litigiul ce face obiectul dosarului de față a fost inițiat pe rolul instanței la data de 10 octombrie 2014, astfel că decizia ce va fi pronunțată de instanță în calea de atac a apelului nu este supusă recursului, nefiind incidente efectele Deciziei nr. 369/2017, efecte ce privesc hotărârile pronunțate în apel după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestei decizii, însă în litigiile pornite după data de 20 iulie 2017, în aplicarea dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea a avut în vedere considerentele 41-44 din Decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 2 martie 2018. ... c) de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, în contextul unei acțiuni privind dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției prin efectul accesiunii imobiliare, depinde soluționarea litigiului dedus judecății. Tribunalul a respins acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, constatând că se opun dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, din interpretarea cărora a reținut că nu pot fi intabulate în cartea funciară acele construcții edificate fără autorizație de construire, cadrul legislativ astfel interpretat conducând la concluzia că lipsa autorizației constituie un impediment la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcției. De asemenea, modalitatea de interpretare a acestor dispoziții legale constituie motiv de apel, astfel încât dezlegarea fondului apelului depinde de lămurirea acestei chestiuni de drept. ... d) chestiunea de drept enunțată este nouă Invocând statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin deciziile nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015; nr. 59 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 6 noiembrie 2017; nr. 51 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017, instanța de trimitere a constatat că este îndeplinită condiția noutății, deoarece modificarea operată prin Legea nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor (Legea nr. 453/2001), care a introdus prevederea conform căreia construcțiile edificate fără autorizație de construire sau fără respectarea acesteia nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară, a început să facă obiectul unor interpretări diferite sub aspectul efectelor acestei norme juridice asupra acțiunilor în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale. Astfel, în situația construcțiilor edificate anterior datei de 1 august 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001), fără autorizație de construire, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 permiteau înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcției în baza certificatului de atestare fiscală și a documentației cadastrale. În schimb, în situația construcțiilor edificate ulterior acestei date, fără autorizație de construire, dispozițiile nou-introduse [art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991] au dat naștere unor interpretări divergente atât din partea autorităților (autoritatea administrației publice locale susținând că pronunțarea hotărârii judecătorești de constatare a dreptului de proprietate prin accesiune, în contradictoriu cu autoritatea locală care a constatat săvârșirea de către reclamant a unei contravenții prevăzute de Legea nr. 50/1991, constituie o eludare a legii în materia disciplinei în construcții, iar birourile de carte funciară respingând cererile de intabulare a dreptului de proprietate asupra construcțiilor pe motiv că nu există autorizație de construire și îndrumând părțile să obțină o hotărâre judecătorească în constatarea acestui drept), cât și din partea instanțelor judecătorești. În acest moment există riscul apariției unei practici viitoare neunitare în privința efectelor pe care dispozițiile nou-introduse în Legea nr. 50/1991 - art. 37 alin. (5) - le vor produce în contextul în care reclamanții urmăresc obținerea unei hotărâri judecătorești în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției prin efectul accesiunii imobiliare, hotărâre necesară pentru înscrierea construcției în cartea funciară, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996. Intervenția instanței supreme pentru clarificarea modului de interpretare a acestor dispoziții legale este una utilă, atât pentru autorități, cât și pentru justițiabili - care își vor regla conduita procesuală în raport cu dezlegarea chestiunii de drept, ce va deveni obligatorie în condițiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În considerarea opiniilor diferite exprimate asupra chestiunii de drept și a argumentelor susținute în sprijinul interpretărilor divergente, instanța de trimitere apreciază că mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile este util și necesar, problema de drept fiind una concretă, serioasă și suficient de dificilă, în privința căreia nu s-a cristalizat o dezlegare evidentă, univocă, în măsură să respecte cerința aplicării unitare și predictibile a legii. ... e) Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare sau a unei alte sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... Curtea apreciază că este îndeplinită și această condiție, întrucât prin Decizia nr. 31 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 22 iunie 2017, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizat cu dezlegarea unei chestiuni de drept diferite de cea din dosarul de față, respectiv cu privire la întrunirea condițiilor de admisibilitate și de interes procesual, în sensul art. 35 din Codul de procedură civilă, ale acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 492 din Codul civil. În schimb, în dosarul de față, premisa acțiunii declanșate de reclamanți este aceea a imposibilității de înscriere în cartea funciară a construcției edificate după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001, care a modificat Legea nr. 50/1991, imposibilitate datorată lipsei autorizației de construire - act menționat de art. 24 alin. (3) și de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. În aceste condiții se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, în vederea înscrierii acestui drept în cartea funciară. Așadar, în asemenea acțiuni se ridică problema efectului pe care îl au dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 asupra recunoașterii dreptului de proprietate. ... ...