Decizia ÎCCJ nr. 85/2018 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii 11. Prin Încheierea pronunțată la 26 iunie 2018, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație si Justiție, pentru următoarele considerente: ... 12. De lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 33 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât: Din expunerea succintă a procesului rezultă că în litigiul de față, având ca obiect soluționarea pe fond a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost invocată din oficiu excepția tardivității promovării acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 33 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Prima instanță a reținut aplicabilitatea acestor dispoziții în cauză, iar prin motivele de apel reclamanta nu a criticat această împrejurare. De aceea, la judecarea apelului, instanța va avea în vedere textele de lege în discuție pentru stabilirea mijloacelor procedurale avute la îndemână de reclamantă și regimul juridic aplicabil. Natura juridică a termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 33 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este relevantă pentru soluționarea cauzei de față, întrucât de modul de interpretare a acestor dispoziții legale depinde soluționarea apelului declarat în cauză, în ceea ce privește posibilitatea persoanei îndreptățite de a introduce o acțiune având ca obiect soluționarea pe fond a notificării formulate conform Legii nr. 10/2001, în cazul în care unitatea deținătoare nu a soluționat-o în termen, acțiune promovată după expirarea termenului de 6 luni. De asemenea, în raport cu interpretarea dispozițiilor legale se va statua cu privire la împrejurarea dacă, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 (în ipoteza în care unitatea deținătoare nu emite nicio dispoziție prin care să soluționeze notificarea), persoana îndreptățită își păstrează dreptul subiectiv de a obține măsuri reparatorii în temeiul notificării formulate sau îi este afectat acest drept subiectiv în substanța sa, cu consecința pierderii în mod definitiv și irevocabil a dreptului de a obține măsuri reparatorii. S-a statuat că „admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile, indiferent dacă privește o normă de drept material sau o normă de drept procedural, este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzeiˮ (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014). În altă cauză s-a reținut că justa interpretare și aplicare a dispozițiilor referitoare la prescripția extinctivă (instituție de drept material, de altfel), influențând accesul la cercetarea în fond a raportului juridic litigios, poate constitui obiectul unei hotărâri prealabile, chiar dacă excepția prescripției extinctive se invocă prin intermediul unei excepții procesuale (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 26 iunie 2015). Rezultă că, în concepția instanței supreme, pot face obiectul sesizării, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, nu doar problemele de drept material, care privesc fondul raportului juridic dedus judecății, ci și problemele de drept procesual care sunt apte să influențeze, în funcție de maniera lor de rezolvare, dezlegarea pe fond a cauzei, în etapa procesuală în care se află. De modul în care se stabilesc interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 33 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 depinde dezlegarea apelului pendinte: dacă Înalta Curte de Casație și Justiție va decide că termenele menționate sunt termene legale procedurale, atunci este extrem de important dacă sancțiunea nerespectării acestora afectează sau nu în substanța sa dreptul subiectiv al părții de a obține măsuri reparatorii sau sancțiunea nerespectării termenelor își produce efectele numai pe plan procedural, în sensul că persoana îndreptățită pierde calea procedurală reglementată de dispozițiile Legii nr. 165/2013, dar își păstrează dreptul subiectiv de a obține măsuri reparatorii. În cazul în care s-ar aprecia că sancțiunea nerespectării termenelor nu afectează în substanța sa dreptul subiectiv al părții de a obține măsuri reparatorii, atunci s-ar pune în discuție calea procedurală pe care ar putea să o exercite persoana îndreptățită în vederea valorificării acestui drept, respectiv exercitarea unei acțiuni care nu intră în câmpul de reglementare al art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. În raport cu dezlegarea chestiunii de drept invocate, instanța de judecată poate tranșa soluționarea fondului litigiului dedus judecății în cadrul acțiunii având ca obiect soluționarea pe fond a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, în cazul în care unitatea deținătoare nu a soluționat-o în termen. ... 13. Problema de drept enunțată este nouă, deoarece s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat (cu titlu principal) printr-o altă hotărâre dată publicității, astfel cum rezultă din consultarea evidențelor și a jurisprudenței afișate pe site-ul instanței supreme, dar și din consultarea buletinelor de jurisprudență relevante. În ce privește condiția noutății, în general, instanța de trimitere a constatat că, deși au existat două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la modul de interpretare a acestor dispoziții legale, nu s-a statuat cu privire la chestiunea de drept invocată în prezenta sesizare. Astfel, prin Decizia nr. 34 din 14 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 6 iulie 2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea, iar prin Decizia nr. 25 din 16 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 6 iunie 2018, s-a dezlegat o chestiune de drept diferită de cea în discuție, întrucât s-a statuat cu privire la incidența dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în cazul dosarelor returnate la entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, precum și momentul de la care încep să curgă termenele respective. Natura juridică a termenelor prevăzute de dispozițiile art. 33 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 și sancțiunea nerespectării acestora, respectiv consecințele asupra dreptului subiectiv al persoanei îndreptățite de a obține măsuri reparatorii nu au fost niciodată supuse analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin nicio sesizare, motiv pentru care se apreciază că este întrunită condiția de admisibilitate. Noutatea problemei de drept rezultă din caracterul normelor de drept nou-intrate în vigoare, din contextul legislativ nou și modificat față de cel anterior, ca urmare a modificărilor legislative generate de decizia pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României și care impun reevaluarea sau reinterpretarea normelor de drept incidente, cărora instanțele nu le-au dat încă o interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial. În acest sens se constată că nu s-a cristalizat o jurisprudență unitară și constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în scopul prevenirii unei practici neunitare. În acest moment există riscul unei practici neunitare în privința sancțiunii nerespectării termenelor prevăzute de dispozițiile art. 33 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 asupra dreptului subiectiv al persoanei îndreptățite de a obține măsuri reparatorii, în sensul că unele instanțe resping ca tardivă acțiunea formulată de persoana îndreptățită, având ca obiect soluționarea pe fond a notificării formulate, conform Legii nr. 10/2001, în cazul în care unitatea deținătoare nu a soluționat-o în termen, iar alte instanțe soluționează pe fond acțiunile promovate. ... 14. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei alte sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție consultate la data pronunțării încheierii de sesizare. ... ...