Decizia ÎCCJ nr. 21/2018 (RIL)Punctul VIII

VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție 22. Verificând regularitatea învestirii, prin prisma dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că această condiție legală este îndeplinită în ceea ce privește titularul sesizării. ... 23. Este îndeplinită și condiția privind respectarea cerințelor de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, la memoriul de recurs în interesul legii fiind anexate hotărâri judecătorești din care rezultă practica neunitară. ... 24. Obiectul recursului în interesul legii se circumscrie dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, întrucât privește probleme de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. ... 25. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție este învestită, prin promovarea prezentului recurs în interesul legii, cu solicitarea de a stabili interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. d) , art. 83 alin. (1) și art. 86 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, raportate la dispozițiile art. 39 din Legea nr. 77/1994 și art. 18 și 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, în ceea ce privește dizolvarea pe cale judecătorească, pentru insolvabilitate, a asociațiilor de tip P.A.S. care au fost înființate în temeiul Legii nr. 77/1994 și al art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, după caz. ... 26. Pentru a asigura unitatea dreptului, prevăzută de Constituția României, normele dreptului pozitiv trebuie ierarhizate, corelate - adică puse în concurență - și, în cele din urmă, interpretate. ... 27. Dintru început, este de subliniat că problema sesizată de procurorul general în recursul în interesul legii, în acest caz, este una de aplicare a legii, iar nu de interpretare a acesteia, deoarece se solicită instanței supreme să stabilească dacă dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 se aplică, în materia dizolvării, asociațiilor de tip P.A.S. reglementate prin legi speciale. ... 28. Chestiunile sesizate în recursul în interesul legii presupun, în acest caz, operațiunea de ierarhizare și corelare a dispozițiilor legale incidente în materia dizolvării asociațiilor de tip P.A.S., care au fost înființate în temeiul Legii nr. 77/1994 și al art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997. ... 29. În acest demers se va porni de la decriptarea contextului de adoptare a actelor normative pe care recursul în interesul legii le aduce în dezbatere. ... 30. Astfel, în anul 1991, la începutul procesului de privatizare s-a stabilit posibilitatea cumpărării acțiunilor societăților care se privatizau de către anumite categorii de dobânditori, respectiv salariații, pensionarii acestor societăți și membrii organelor de conducere ale acestora, într-un regim privilegiat, adică cu plata eșalonată a prețului acțiunilor pe un interval de timp mai îndelungat. ... 31. În acest scop, a fost adoptată Legea nr. 77/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 11 august 1994, care, în art. 1, stabilea că pentru dobândirea de acțiuni ale societăților care se privatizează potrivit Legii nr. 58/1991 salariații și membrii conducerii acestor societăți comerciale se pot constitui în asociații, potrivit acestei legi. ... 32. Ulterior, în procesul de modificare și completare a actelor normative, pentru asigurarea coerenței și eficienței procedurilor de privatizare, au fost adoptate mai multe acte normative, între care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, care a stabilit prin art. 16 că, în procedura de achiziție internă a acțiunilor societăților supuse privatizării, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra acțiunilor emise de o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, salariații, membrii consiliului de administrație sau pensionarii cu ultimul loc de muncă la respectiva societate comercială pot constitui asociații potrivit prevederilor secțiunii a II-a a actului normativ anterior menționat. ... 33. Asociația astfel înființată era, potrivit legii, o entitate cu personalitate juridică de drept privat, fără scop lucrativ, constituită din persoanele prevăzute anterior, în scopul dobândirii de acțiuni emise de societățile comerciale. ... 34. În esență, aceste dispoziții creau instituția unor persoane juridice de drept privat, nonprofit, în condiții speciale, cu un obiect prestabilit de lege, iar, conform art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, procedura de constituire și de lichidare a acesteia, structura, drepturile și obligațiile membrilor săi erau cele prevăzute în Legea nr. 21/1924 cu privire la asociații și fundații. ... 35. Ca instituție juridică, aceste asociații reprezentau o specie a asociațiilor reglementate prin Legea-cadru a asociațiilor și fundațiilor nr. 21/1924, care a fost abrogată expres prin intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 26/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, și care a devenit aplicabilă, potrivit art. 83 alin. (1) , inclusiv asociațiilor constituite în baza vechii reglementări începând cu data intrării sale în vigoare. ... 36. Așadar, în acest interval de timp au coabitat, prin raportare la subiectul în dezbatere, două acte normative cu privire la asociațiile fără scop lucrativ: pe de-o parte, cele generale, date de Legea nr. 21/1924, căreia i-a succedat Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 și care reprezintă dreptul comun pentru materia asociațiilor nonprofit și, pe de altă parte, cele speciale, ale asociațiilor de cumpărători de acțiuni ale societăților în curs de privatizare, stabilite prin Legea nr. 77/1994 căreia i-a succedat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997. ... 37. Această ierarhie a normelor de același rang a fost confirmată în toate hotărârile atașate sesizării, indiferent de soluția finală adoptată de instanțele de judecată, deci nu reprezintă o chestiune discutabilă în procesul de aplicare a legii. Legea nr. 21/1924 și, ulterior, Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 reprezintă dreptul comun în materia asociațiilor fără scop lucrativ, deoarece reglementările lor se referă la întregul spectru al asociațiilor nonprofit și nu este circumstanțiat la anumite categorii de situații ori la specificul soluțiilor legislative pe care le instituie, cum este cazul legilor care reglementează asociațiile de tip P.A.S. ... 38. Este îndeobște cunoscut că norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant - și se aplică cu prioritate ori de câte ori se regăsește un caz care intră sub incidența prevederilor sale. ... 39. Ca efect al principiului anterior enunțat, legea generală ulterioară nu poate modifica sau abroga, cu excepția cazului codificării ulterioare comprehensive, o lege specială anterioară. ... 40. Prin această transpunere a vechiului principiu lex posterior generalis non derogat lex priori specialis se degajă concluzia că Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, ca lege generală, nu a putut modifica sau abroga nicio prevedere a legilor speciale anterioare, mai exact Legea nr. 77/1994 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997. ... 41. În egală măsură însă tot un principiu fundamental al aplicării legilor este acela că într-un sistem de drept în care coabitează viabil norme relevante care nu se contrazic în ordinea de drept, mai exact norme generale și norme speciale, pentru aspectele pe care nu le reglementează, norma specială se completează cu norma generală. ... 42. Cu privire la efectivitatea dată acestui din urmă principiu, orientările jurisprudențiale au devenit divergente. ... 43. Dacă, în prima orientare jurisprudențială, aplicarea principiului s-a făcut doar apelându-se la criteriul ierarhiei și coabitării normelor, în cea de-a doua, instanțele au apreciat că situațiile de dizolvare ale asociațiilor de tip P.A.S. sunt de strictă aplicare, fiind excluse alte situații care nu se regăsesc în legile speciale. ... 44. Aceste din urmă instanțe au considerat că Legea nr. 77/1994 și, ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 au prevăzut situații speciale de dizolvare, compatibile cu specificul acestor asociații, dar și că aplicarea legii generale nu este permisă în privința cazurilor de dizolvare, deoarece atunci când legiuitorul a dorit să facă aplicabilă legea generală a făcut trimitere expres. ... 45. Au fost, în acest sens, evocate dispozițiile art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 în care s-a stabilit că „Procedura de constituire și de lichidare a unei asociații, structura acesteia, drepturile și obligațiile membrilor săi sunt cele prevăzute în Legea nr. 21/1924, iar raporturile dintre o asociație și societatea comercială în cadrul căreia se înființează aceasta se reglementează prin hotărâre a Guvernului“, cărora li s-a atribuit semnificația că, în cazul dizolvării, legiuitorul nu a intenționat o asemenea completare. ... 46. Niciunul dintre argumentele date de aceste instanțe în aplicarea legii nu este conform principiilor mai sus enunțate. ... 47. Plecând de la premisa necontestată a relației general-special dintre actele normative analizate, autorii interpretării omit să aibă în vedere regulile de elaborare normativă stabilite în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. ... 48. Într-un prim considerent, urmează a se avea în vedere că regulile de tehnică legislativă impun evitarea paralelismului în reglementare. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, „în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere“. ... 49. Prin urmare, în măsura în care legiuitorul a intenționat ca procedura constituirii și lichidării asociațiilor de tip P.A.S. să fie identică cu cea reglementată în legea generală, dând eficiență dispozițiilor citate, a folosit norma de trimitere, statuând în art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 că procedura de constituire și de lichidare a asociației, structura acesteia și drepturile și obligațiile membrilor săi sunt cele prevăzute de Legea nr. 21/1994, înlocuite, după abrogare, cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 26/2000. ... 50. Se cuvine subliniat și că această dispoziție din reglementarea cu caracter special reprezintă o normă de trimitere, și nu o regulă care stabilește modalitatea de completare a legii speciale cu legea generală. ... 51. Completarea legii speciale cu regulile legii generale nu presupune, în mod obligatoriu, existența unei dispoziții în legea specială, care să o permită ori să o indice. Astfel, prin art. 15 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 se stabilește că o reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie, dar, în egală măsură, completarea se poate face, ca principiu, de către cel care are competența aplicării legii. ... 52. În concluzie, lipsa trimiterii la legea generală în corpul legii speciale nu se opune completării normelor speciale cu cele generale dacă acestea din urmă nu sunt în contradicție, printr-o interpretare sistematică a dispozițiilor cu caracter special. ... 53. Or, a doua orientare jurisprudențială a omis acest exercițiu de aplicare a legii și a validat, în mod eronat, teza că, în lipsa unei trimiteri exprese la legea generală, completarea legii speciale cu dispozițiile de drept comun nu este posibilă. ... 54. Cu aceste considerente s-a răspuns obiectului stabilit în sesizare, în măsura în care niciuna dintre abordările jurisprudenței în această materie nu a depășit problematica analizată. ... 55. Totuși, se apreciază că, pentru epuizarea oricărei divergențe generate, de această dată, de interpretarea legii, este util a se stabili dacă, analizând sistematic normele relevante coexistente, norma generală nu contrazice scopul normei speciale, pentru a fi posibilă completarea celor două, potrivit principiilor de aplicare a legii. ... 56. Astfel, cu privire la dizolvarea asociațiilor de tip P.A.S., Legea nr. 77/1994, în prezent abrogată, instituia prin art. 39 următoarele cazuri de dizolvare: – când scopul pentru care a fost constituită a fost realizat prin plata tuturor datoriilor și distribuirea tuturor acțiunilor către membrii asociației. În acest caz, la propunerea consiliului de administrație, adunarea generală putea hotărî dizolvarea asociației; ... – când numărul membrilor săi devine mai mic de 1/4 din numărul membrilor de la data constituirii. În acest caz, adunarea generală putea hotărî dizolvarea asociației numai după ce stabilea, cu Fondul Proprietății de Stat și cu ceilalți creditori, modalitățile de stingere a datoriilor față de aceștia. ... ... 57. Reglementarea succesiv aplicabilă acestui tip de asociații, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 instituie prin art. 23, în privința cazurilor de dizolvare, următoarele situații: – când scopul pentru care a fost constituită a fost realizat, toate datoriile contractate au fost plătite, iar acțiunile au fost distribuite membrilor asociației; ... – când numărul membrilor săi scade sub 20. În acest caz, adunarea generală a asociației putea hotărî dizolvarea asociației numai după ce a stabilit, împreună cu Fondul Proprietății de Stat și cu ceilalți creditori, modalitățile de stingere a datoriilor, după caz. ... ... 58. Cu privire la dizolvarea asociațiilor cu scop nelucrativ, norma generală, Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, aplicabilă la data intrării sale în vigoare inclusiv entităților constituite în temeiul Legii nr. 21/1924, sunt relevante următoarele dispoziții: – art. 54 alin. (1) prin care se stabilește că dizolvarea unei asociații poate interveni: a) de drept; ... b) prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz; ... c) prin hotărârea adunării generale; ... ... – articolul 55 prin care se arată că dizolvarea de drept a unei asociații intervine dacă: a) s-a împlinit durata pentru care a fost constituită; ... b) a fost realizat sau, după caz, este imposibil de realizat scopul pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop; ... c) este imposibil să se constituie adunarea generală sau consiliul director în conformitate cu statutul asociației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie; ... d) dacă se reduce numărul de asociați sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni. ... ... ... 59. Constatarea dizolvării de drept se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul asociației, la cererea oricărei persoane interesate. Cu privire la acest aspect sunt relevante următoarele dispoziții: – articolul 56 care stabilește că se dizolvă prin hotărârea instanței competente, deci intervine dizolvarea judiciară dacă: a) scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice; ... b) realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; ... c) asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit; ... d) asociația a devenit insolvabilă; ... e) în cazul prevăzut la art. 14, adică dacă asociația urmează să desfășoare activități pentru care, potrivit legii, sunt necesare autorizații administrative prealabile, pe care, după constituire, asociația nu le obține. ... ... ... 60. Instanța competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul. ... 61. Din analiza concretă a conținutul normelor redate sintetic se observă că situațiile de dizolvare a asociațiilor de tip P.A.S., stabilite prin legile speciale, nu sunt altceva decât două cazuri particulare de dizolvare prevăzute de legea generală, situații care, desigur, dacă sunt îndeplinite, atrag dizolvarea asociației sub auspiciile legilor speciale. ... 62. Cu toate acestea, niciuna dintre celelalte situații de dizolvare, dintre cele prevăzute de norma generală, nu vin în contradicție cu dispozițiile legii speciale și nu sunt contrare unei interpretări date, în ansamblu, obiectivului urmărit prin legea specială. ... 63. Plecând de la situațiile cvasiidentice sesizate în analiza practicii relevante atașate memoriului de sesizare cu recursul în interesul legii, dizolvarea asociațiilor de tip P.A.S. a fost solicitată pentru insolvabilitate, ceea ce reprezintă un caz de dizolvare judiciară prevăzut de legea generală, care nu este incompatibil cu situațiile de dizolvare de drept menționate în legile speciale. ... 64. Rezultă, în această situație, că normele generale devin aplicabile în acest caz, în completarea celor speciale. ... 65. Mai mult decât atât, o interpretare impusă de logica juridică trebuie să dea un conținut concret normelor în vigoare, indiferent de ierarhia acestora. ... 66. Or sensul intervenției cazului de dizolvare judiciară determinat de insolvabilitatea unei asociații, de orice tip ar fi aceasta, se integrează unei interpretări de ansamblu a dreptului cu care se află într-o relație obiectivă, interpretare care validează concluzia că o entitate de drept privat, cu personalitate juridică, recunoscută de lege nu este viabilă dacă este insolvabilă, deoarece nu are capacitatea de a relaționa economico-juridic. ... 67. Această concluzie este validată printr-o interpretare sistematică care are ca obiectiv evaluarea unei norme de drept particulare ca o componentă integrată ierarhiei unitare privite într-un context larg, când interpretarea trebuie făcută pornind de la acest context. ... ...