Decizia CCR nr. 134/2025Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate, care învederează structura excepției de neconstituționalitate și precizează că normele criticate sunt lipsite de claritate, încalcă principiul egalității în fața legii, dreptul de proprietate privată și libertatea economică. Menționează că va prezenta, pe scurt, criticile de neconstituționalitate, având în vedere că a depus și concluzii scrise, context în care, în esență, prezintă modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri astfel cum a fost reglementată anterior Legii nr. 227/2015, care ținea seama de caracteristicile intrinseci ale clădirii, și contextul în care s-a adoptat măsura legislativă criticată. De asemenea, susține că modalitatea de reglementare a impozitului pe clădiri prin Legea nr. 227/2015 este neclară, întrucât legea, privită fără normele de aplicare (ce nu trebuie să adauge la lege sau să contrazică legea), operează cu definiții circulare și echivoce, neînțelegându-se sensul acestora, iar toată reglementarea, în realitate, se realizează prin normele metodologice, aspect ce conduce la încălcarea art. 56 din Constituție; din lecturarea normelor de aplicare reiese că prin acestea sunt introduse, în cascadă, atât excepții de la excepții, cât și reguli și reveniri la reguli, iar, în contextul dat, un contribuabil fără cunoștințe juridice sau fiscale nu mai înțelege sensul acestora; în jurisprudența Curții Constituționale în materie nu a mai fost analizată constituționalitatea normelor criticate în raport cu principiul legalității, în componentele sale, în sensul criticat în această cauză, fără a se ține seama de normele de aplicare a Codului fiscal; este încălcat principiul egalității în drepturi prin modalitatea de impozitare a clădirilor, întrucât impozitul pe clădire este un impozit pe proprietate și trebuie să țină seama de caracteristicile acesteia, nefiind un impozit pe folosință care este reglementat de alte norme din Codul fiscal (spre exemplu, impozitul din cedarea folosinței bunurilor), context în care prezintă exemple de calcul al impozitului pe clădiri rezidențiale în care se desfășoară diferite activități, respectiv exemplu de moduri în care o persoană fizică își utilizează proprietatea [activitate desfășurată de o persoană fizică (sn. în scop locativ) sau de o persoană juridică - activitate economică]; impozitul pe proprietate trebuie să vizeze caracteristicile clădirii; este încălcat dreptul de proprietate, pe lângă cele deja prezentate, și prin introducerea unor accesorii substanțiale - evaluarea periodică a imobilelor respective pentru persoanele fizice, care nu este o operațiune uzuală, fiind și oneroasă substanțial, nefiind impusă nici persoanelor juridice, decât în anumite condiții legale; în jurisprudența instanței de contencios constituțional s-a arătat că această operațiune este obiectivă și rezonabilă, însă nu a fost antamată din perspectiva unui test de proporționalitate a restrângerii dreptului de proprietate, din moment ce sunt solicitate cheltuieli suplimentare cu această operațiune; spre exemplu, în Codul fiscal, la impozitul transferului bunurilor din patrimoniul personal, valoarea imobilului se stabilește în funcție de anumite grile notariale, care se elaborează anual, în condițiile legii, existând, așadar, anumite documente în baza cărora organele fiscale ar putea determina valoarea unei clădiri căreia să îi aplice impozitul; de asemenea, la art. 457 din Codul fiscal sunt prevăzute modalitățile de stabilire a valorii clădirilor cu caracter rezidențial, or, aceeași clădire, dacă primește caracter nerezidențial, nu devine mai valoroasă, ci își păstrează valoarea, însă i se dă o altă folosință; se încalcă și libertatea economică, tocmai prin scopul pe care l-a vizat legiuitorul inițial. În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată. ...